🇷🇴 Prezență vot alegeri prezidențiale

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la Revoluția din 1989 și de la încheiere unei epoci negre din istoria României. După trei decenii, procesul Revoluției a început, pe 29 noiembrie, la Înalta Curte, cauză în care 5 000 de persoane au fost citate și așteaptă să afle adevărul despre evenimentele sângeroase din ’89.

Haos și îmbulzeală la Instanța Supremă

În această cauză au fost emise aproximativ 5000 de citații. Conform instituției, au fost luate „toate măsurile administrative posibile pentru a se putea asigura accesul persoanelor citate la ședința de judecată”, având în vedere numărul mare de participanți.

Cu toate acestea, îmbulzeala și haosul nu au lipsit având în vedere că la primul termen din Dosarul Revoluției au participat 600 de persoane. Evenimentele nu au lipsit: doi oameni au avut nevoie de îngrijiri medicale, după ce au stat o zi întreagă pe holurile Instanței Supreme.

Unii dintre cei citați au bătut sute de kilometri pentru a-și lua ,,rația de adevăr”, așa cum s-a auzit, la un moment dat, la coadă. Oamenii, victime sau rude, s-au văzut nevoiți să aștepte la rând pentru a intra în sediul celei mai înalte instanțe din țară. După cinci ore în care s-a făcut prezența, procesul a fost amânat trei luni.

Înalta Curte și-a modificat programul, a luat măsurile ce puteau fi luate pentru ca procesul să se desfășoare, cât de cât, decent.

Statul însă a demonstrat, din nou, că reușește să umilească cetățenii pe care trebuie să îi protejeze. La formalitățile excesive, cum este și dosarul Revoluției, statul (repectiv Parlamentul și Guvernul) poate găsi soluți modificând legi sau schimbând proceduri. Acest lucru a fost confirmat de un avocat de la casa de avocatură a lui Adrian Cuculis, pentru mainnews.ro

Ion Iliescu, cap de afiș în dosar, alături de Voican Voiculescu

În dosar au fost trimiși în judecată, sub acuzația de infracțiuni contra umanității, fostul premier Ion Iliescu și fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu. Pentru că legea le permite, inculpații au stat acasă la primul termen.

Protagonist în dosarul Revoluției este Ion Iliescu. Fostul președinte al României și fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu sunt acuzați, alături de alte persoane, de infracțiuni contra umanității, fapte pe care ei spun că nu le-au comis.

Procurorii Secţiei militare din Parchetul General au trimis în judecată dosarul în aprilie 2019. Acesta cuprinde  3.330 de volume.

Potrivit procurorilor, întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum şi Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român. Cercetările vizează faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc.

În acest context, în intervalul 22-30.12.1989 au fost trase aproximativ 12.600.000 de cartuşe.

Psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări, mai susțin anchetatorii.

Totodată, aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat.

Probatoriul administrat relevă că Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă,. contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului, şi ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din M.Ap.N., fără a interveni pentru stoparea lor, mai spun procurorii.

Petre Roman a scăpat

În cazul fostului premier Petre Roman și a fostului redactor-șef al TVR, Teodor Brateș, procurorii au clasat ancheta în primăvară, însă au revenit asupra deciziei și au vrut să reia cercetările. Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au respins, însă, solicitarea de redeschidere a urmăririi penale în ceea ce îi privește. Și ei erau vizați tot pentru infracțiuni contra umanității, acuzații pe care le-au respins.

Următorul termen din dosarul  Revoluției a fost stabilit pentru  21 februarie 2020.

Filmul Revoluției Române

16 decembrie

Totul la Timișoara, pe 16 decembrie 1989, când un grup de enoriași protestau față de încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Este pentru prima oară când se strigă “Jos Ceaușescu!”.

Spiritele se încing și au loc primele ciocniri între protestatari şi forţele represive. Şeful Securităţii de la Bucureşti trimite la Timişoara o echipă operativă de rang înalt pentru a înăbuşi revolta. Forţele represive alcătuite din miliţieni, securişti, pompieri şi grăniceri arestează şi brutalizează 180 de manifestanţi.

Garnizoana MApN Timişoara intră în alertă, la ordinal lui Nicolae Ceaușescu.

17 decembrie

Lazlo Tokes şi soţia sa au fost evacuaţi cu violenţă în cursul nopţii. Pe străzile Timişoarei începe o demonstraţie de forţă militară. Câteva mii de manifestanţi participă.

Comuniștii intră în alertă și se dă ordin de la București ca armata să intre ăn Timișoara. Apar primele tancuri.

Manifestanţii iau cu asalt Comitetul Judeţean de partid, intră în clădire și distrug inscripţia PCR de pe faţadă.

La Bucureşti se adună Comitetul Executiv al PCR, în care Nicolae şi Elena Ceauşescu îi mustruluiesc pe miniştrii Apărării, de Interne şi pe ceilalţi generali că la Timişoara încă nu s-a tras cu muniţie de război.

„Să fi tras în ei, să fi căzut și pe urmă luați și băgați în beci. Nu vi s-a spus așa? Unul să nu iasă!” – strigă Elena Ceaușescu.

„Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este în Timișoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atât unitățile Ministerului de Interne, cât și cele ale Apărării Naționale, și oriunde se încearcă vreo acțiune, lichidată radical! Cei care au intrat în Comitetul Județean al PCR nu trebuiau să mai iasă de acolo!”, spune și Nicolae Ceaușescu.

În jurul orei 18.00 se trag și primele focuri de armă. MApN transmite către garnizoana Timişoara indicativul „Radu cel Frumos”, adică înarmarea militarilor cu muniţie de război şi alarmă parţială de luptă. Focurile de armă continua.

Până seara au fost împușcați peste 300 de personae.

Vine și operațiunea “Trandafirul”, ordonată de Elena Ceaușescu. Aceasta implică transportatea la București a 43 de cadavre din totalul de 58 și incinerarea acestora. Cenușa urma să fie aruncată în canal.

18 decembrie

Până de 18 decembrie se înregistrează 66 de morți la Timișoara.

Informat că situația este sub control, Ceaușescu pleacă într-o vizită de lucru în Iran și lasă țara în prag de Revoluție.

La Timişoara zeci de mii de muncitori timişoreni intră în grevă general și protestează pe treptele Catedralei pentru măcelul produs acum o zi.

În această zi maim or 7 persoane și alte 98 sunt rănite.

19 decembrie 1989

Operațiunea “Trandafirul” se desfășoară la București. În paralel, la Timișoara muncitorii ies în stradă, Securiștii constată că protestul a luat amploare și nu mai poate fi înnăbușit.

Gen. mr. Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major, ordonă retragerea în cazărmi a tancurilor şi TAB-urilor, precum şi o parte a soldaţilor. Tuturor li se interzice folosirea armamentului de război din dotare.

20 decembrie

Forţele de Miliţie şi Securitate sunt de partea manifestanților. Deja la ora prânzului, în centrul Timişoarei, protestează 150.000 de oameni contra regimului comunist.

Nicolae Ceauşescu, se întoarce la Bucureşti din Iran, constată situația de la Timișoara, după care seara iese public și îi numeşte pe demonstranţi “huligani”, învinuindu-I de „acţiuni antinaţionale şi teroriste” în slujba „agenturilor străine”.

21 decembrie

La București, în fața Comitetului Central al PCR apar manifestanți la un miting oficial, cerut de Nicolae Ceaușescu.

Dictatorul iese la balconul clădirii și începe să promită sporirea salariilor. Mulțimea începe să-l huiduie. Apare haosul.

Oamenii încep să protesteze în Piața Universității, Piața Romană și Piața Unirii.

Primii morți de la București apar în fața hotelului Intercontinental, când șoferul unui camion MApN intră în plin în mulțime. Mor 7 demonstranți iar 8 oameni sunt răniți.

Sunt arestate 1 245 de personae, printer care și copii.

22 decembrie

Primul inventar al victimelor arată în felul următor: 53 de morţi, 831 de răniţi şi 890 arestaţi.

Dis de dimineață, protestatarii din marile uzine ale Bucureştiului se îndreaptă spre CC al PCR, acolo unde înnoptase cuplul Ceauşescu.

Dictatorul cere şefului Securităţii, Iulian Vlad, şi ministrului MApN, Vasile Milea, să oprească apropierea demonstranţilor de CC.

Aflat sub presiune, Vasile Milea se sinucide.

Se strâng 80 000 de manifestanți la CC al PCR. Cuplul Ceauşescu părăseşte sediul cu elicopterul. Este momentul în care dictatura comunistă se prăbuşeşte.

Începe să se constituie Frontul Salvării Naționale, sub conducerea lui Ion Iliescu.

Cuplul Ceauşescu ajunge la o unitate militară din Târgovişte în jurul orei 18.00.

Ajuns la televiziune, Ion Iliescu alături de Gelu Voican Voiculescu atribuie focurile de armă care se auziseră în Piaţa Palatului în timpul „constituirii” FSN, unor securişti „bezmetici”, „sinucigaşi”, „terorişti”.

Ion Iliescu apare public și citește planul Frontului Salvării Naţionale care prevedea alungarea de la putere a „clanului Ceauşescu” şi primele măsuri pentru reinstaurarea democraţiei, a pluralismului politic şi a unei economii libere.

Victime

Potrivit datelor oficiale, numărul morților și răniților, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată.

Conform evidențelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), instituție aflată în subordinea Guvernului României,

Numărul total al celor decedați prin împușcare pe durata revoluției a fost de 1142, al răniților de 3138, iar al celor reținuți se ridică la 760, conform evidențelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), instituție aflată în subordinea Guvernului României

Datele menționate fac referire doar la victimele care au fost declarate

sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp