România sub teroare. Securitatea a deschis 250.000 de dosare de urmărire în perioada 1980-1989
Securitatea a deschis 250.000 de dosare de urmărire în perioada 1980-1989, dintre care 45.000 doar în 1989. Peste 50.000 au fost dosare de urmărire informativă, forma cea mai complexă a urmăririi, care, pe lângă dirijarea reţelei informative, mai putea cuprinde interceptarea corespondenţei şi convorbirilor telefonice şi filaj, precizează Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. În peste 6.000 de cazuri, materialele obţinute în timpul urmăririi au fost folosite de securişti pentru recrutarea titularului. Au fost deschise şi 7.300 de dosare pe linie de antiterorism, în majoritatea fiind vizaţi cetăţeni din ţări musulmane.
„Din păcate, este imposibil de stabilit un număr clar al românilor urmăriţi de Securitate. Unele dosare au fost distruse, ori au dispărut în decembrie 1989. Mulţi erau urmăriţi la comun în dosare de obiectiv (ale instituţiilor sau unităţilor economice în care lucrau), dosare de comună, dosare de problemă (Problema Evaziune, Problema Legionară, Problema Culte-Secte, Problema Artă-Cultură etc). Alţii erau urmăriţi în dosare de grup (în care doar cel perceput de securişti ca lider este menţionat titular), ori ca rude / legături în dosarul altei persoane. Mulţi dintre cei arestaţi, în timp ce încercau să treacă fraudulos frontiera, nu au un dosar de urmărire, aceasta fiind în epocă o infracţiune de drept comun (dar având ca motiv politica autorităţilor comuniste de a limita drastic plecările în străinătate). De asemenea, cei stabiliţi legal, ori rămaşi ilegal, în străinătate au fost, anterior plecării, verificaţi în cadrul dosarelor de paşapoarte. Mai trebuie spus că numeroşi cetăţeni români au avut chiar două sau mai multe dosare de urmărire deschise în perioade diferite. De asemenea, pentru unele persoane urmărite în anii ’80, acţiunile au fost au fost începute anterior acestei perioade. Chiar şi aşa, trunchiate, cifrele aflate în baza de date a Securităţii pot oferi o privire de ansamblu asupra dimensiunilor fenomenului”, precizează CNSAS.
Situaţia dosarelor deschise, în funcţie de domeniile sau problemele de acţiune, arată, în linii mari, astfel:
– 93.000 pe linie de informaţii interne (Direcţia I şi Serviciul I al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti).
– 42.000 pe linie de contrainformaţii în domeniul economic (Direcţia II şi Serviciul II al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti)
– 40.600 pe linie de contraspionaj (Direcţia III şi Serviciul III al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti). Lor li se adaugă încă 1900 pe line de comerţ – protocol şi alte 1500 în domeniul comerţului exterior.
– 13.000 pe linie de contrainformaţii militare (Direcţia IV).
– 7.300 pe linie de antiterorism (majoritatea ale unor cetăţeni din ţări musulmane).
Peste 26.000 au fost dosare de verificare informativă, 130.000 au fost dosare de supraveghere informativă, iar peste 50.000 D.U.I. – dosare de urmărire informativă, forma cea mai complexă a urmăririi, care, pe lângă dirijarea reţelei informative, mai putea cuprinde interceptarea corespondenţei şi convorbirilor telefonice, filaj.
„În mod interesant, doar vreo 80.000 din aceste dosare au fost închise prin luarea unor măsuri care şi-au atins scopul (atenţionări, avertizări, arestări, etc). În 30.000 de cazuri materialul referitor la cel urmărit a fost considerat de securişti de mică importanţă (în principal era vorba de nemulţumiri personale legate de situaţii de la locul de muncă, referitoare la aprovizionarea cu alimente etc). Peste 10.000 de dosare au fost închise pentru că informaţiile, pe baza cărora fuseseră deschise, nu s-au confirmat. Alte dosare au fost închise în urma părăsirii ţării de către cei urmăriţi”, precizează CNSAS.
În peste 6.000 de cazuri materialele obţinute în timpul urmăririi au fost folosite de securişti pentru recrutarea titularului.
Sursa foto: Inquam Photos
Comentarii