Friday, October 25, 2024
Jurnalism corect


Procedura de adopție, îngreunată de birocrație și de procedurile judiciare. În 2018, un copil din 10 și-a găsit o familie

By Raluca Ionescu-Heroiu , in Stirile zilei , at 1 iulie 2019 Etichete: , , ,

Cazul Sorinei, fetița din Mehedinți pentru care se luptă în prezent două familii, a redeschis discuțiile despre sistemul de adopții din România. Multe persoane care îşi doresc să adopte un copil se opresc din proces din cauza birocrației. Altele, desi şi-ar dori să adopte, nu fac demersuri de teamă că nu vor reuși. A treia categorie este a celor care duc procedura până la capăt. Aceștia sunt părinții dispuși să trăiască sub presiune mai bine de un an și își asumă că și după un judecător le va încredința minorul există șanse ca decizia să fie anulată.

Procedura de adopție

Procedura de adopție presupune mai mulți pași care trebuie urmați. În primă fază, persoana sau familia care vrea să înfieze un copil depune o cerere către Direcția Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Direcția va sprijini părinții în vederea obținerii atestatului de potențial părinte adoptiv. Odată cu cererea, se va întocmi și un dosar care trebuie să conțină mai multe documente:

a) copie dupa buletinul/cartea de identitate, permisul de şedere pe termen lung/permisul de şedere permanentă sau după caz, cartea de rezidenţă permanentă;
b) declaraţie autentică pe proprie răspundere, cu privire la locuirea efectivă şi continuă pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de evaluare, neexistând absenţe temporare care cumulat depăşesc 3 luni;
c) copie legalizată dupa certificatul de naştere;
d)copie legalizată dupa certificatul de căsătorie/hotărâre de divorţ, daca este cazul;
e) copie dupa titlul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul de folosinţă a locuinţei;
f) certificatul de cazier judiciar;
g) adeverinţe de venit sau alte documente care atestă veniturile solicitantului/solicitanţilor;
h) certificat/adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate şi eventualele boli cronice, însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice;
i) minimum două caracterizări de la ultimul loc de muncă pentru fiecare solicitant;
j) declaraţia soţului care nu se asociază la cererea de adopţie cu indicarea expresă a motivelor neasocierii;
k) declaraţie autentică pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul/solicitanţii nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti precum şi referitor la faptul că nu au copil/copii în sistemul de protecţie specială;
l) certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieşte solicitantul;
m) certificat/adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul, cu menţionarea eventualelor boli cronice, însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice.
Documentele prevăzute la alin.(1) lit.f), h), k) şi m) se solicită şi pentru soţul adoptatorului, în situaţia în care acesta nu se asociază la cererea de adopţie.

Urmează procesul de evaluare socială și psihologică a cuplului sau a persoanei în cauză. Evaluarea durează maximum 120 de zile de la data înregistrării cererii. După ce atestatul este aprobat și emis, acesta este înregistrat la Registrul Naţional pentru Adopţii și are valabilitatea de un an.

„Tu te atești ca părinte adoptiv, după care te înscrii în Registrul Național pentru Adopții, îți exprimi preferințele cu privire la cel copil ai dori, după care se face o compatibiliatte între viitorii părinți și copil. Nu poți să îți exprimi opțiunea pentru un copil anume. Persoana în cauză se atestă pentru a deveni părinte pentru orice copil”, explică avocatul Victor Dumitrică.

Oficiul Român pentru Adopții identifică un copil potrivit pentru o familie, urmând ca după obținerea atestatului, viitorii părinți să vadă fotografii cu acesta. Ulterior, familia/persoana atestată poate solicita prima întâlnire cu copilul, care va avea loc în mediul de viață al acestuia. După 3 zile, familia își exprimă în scris voința de a continua demersul adopției. Urmează mai multe vizite (minimum 4) prin care specialiștii DGASPC stabilesc printr-un raport dacă minorul rezonează cu noua familie.

„Familia trebuie să treacă printr-o etapă preliminară procesului de la instanță, care implică vizite de potrivire, atestate, analize, rapoarte de compatibiltate, etc. Ulterior potențialii părinți fac o cerere la instanță prin care se solicită adopția. În acest proces, în baza dosarului administrativ de adopție, instanța pronunță o hotărâre judecătorească”, explică avocatul pentru MainNews.

Dacă toată această etapă este dusă la final, iar copilul se acomodează cu noua familie, se poate sesiza instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei. Odată cu cererea trebuie depuse o serie de noi documente. Ulterior, instanța dispune o hotărâre judecătorească definitivă, iar copilul ajunge la noua sa familie.

Durata procedurii de adopţie

De la data stabilirii adopţiei ca finalitate a planului individualizat de protecţie și până la data încuviinţării adopţiei, perioada medie este de 13 luni, potrivit analizei datelor existente la nivelul ANPDCA. De asemenea, durata medie de la data sentinţei de deschidere a procedurii adopţiei (DPA) definitive și până la data încuviinţării adopţiei este de 10 luni.

Sentința definitivă de adoptie poate fi revizuită

Chiar dacă instanța a decis încuviințarea adopției, procesul ar putea fi redeschis, iar decizia revizuită. Este ceea ce se întâmpla în cazul Sorinei. Procurorul General, Bogdan Licu, a cerut Curții de Apel Craiova revizuirea sentinței definitive de adopție după ce fata a a ajuns la familia Săcărin. Și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului sau Direcțiile de specialitate, în calitate de părți în dosar, pot cere revizuirea sau contestarea hotărârii judecătorești.

„Dacă soluția li se pare nedreaptă, pot să exercite căi de atac asupra hotărârii, indiferent dacă Direcția și-a dat acordul inițial și i-a sprijinit pe părinții adoptivi în demersul lor. Direcția pune practic concluzii de admitere a adopției în proces, iar dacă ulterior se sesizează probleme, se poate depune o cerere de revizuire”, spune avocatul.

„Dacă după decizia judecătorească definitivă se constată că unul din judecătorii care au pronunțat soluția a săvârșit o infracțiune în legătură cu dosarul respectiv, spre exemplu a luat mită, hotărârea poate fi revizuită”, explică avocatul.

De la deschiderea procedurii de adopție până la punerea în executare a hotărârii definitive prin care s-a încuviințat adopția, orice act trebuie să aibă în vedere, în primul rând, interesul superior al minorului. Copilul, dacă are vârsta necesară, își poate exprima sau nu dorința de a merge în familia care l-a adoptat, moment în care hotărârea instanței poate fi revizuită.

„Interesul superior al copilului nu poate ignora opinia acestuia”, spune avocatul.

Avocat: Lipsa de profesionalism face victime

„Vizitele de pregătire” au ca scop acomodarea copilului viitoarea lui familie. Specialiștii trebuie să sesizeze dacă există o compatibiliate între potențialii părinți și copil. În cazul Sorinei, avocatul Victor Dumitrică spune că au avut loc 16 astfel de vizite, din care doar 8 raportate, iar asta din cauza „neprofesionalismului”, explică avocatul Victor Dumitrică.

„În timp ce se afla la soții Șărămăt au existat niște vizite de potrivire cu soții Săcărin, care durau între 2 și 4 ore, care se desfășurau în diferite spații publice. În aceste rapoarte este stipulat faptul că Sorina nu a avut o compatibilitate cu soții Săcărin. Din acest moment, Direcția nu trebuia să înainteze cu adopția, să țină cont de interesul superior al minorei și să blocheze procedura”, spune Dumitrică.

„Să fim obiectivi. Și soții Săcărin sunt o victimă a celor de la Direcție. Dacă nu se dovedește că au dat mită sau că i-au cumpărat pe judecători și s-a ajuns în procedura asta fără ca dumnealor să facă vreo infracțiune, sunt victimele celor de la Direcție. Dacă cei de la Direcție ar fi oprit procedura la timp nu se ajungea aici”, conchide avocatul.

În 2018, un copil din 10 și-a găsit o familie

Din totalul copiiilor care sunt abandonați,  16 961 (32,24% ) locuiesc în centre de plasament (din care 13 437 în centre publice și 3 524 în centre private) și 17 916 se aflaă în grija asistenților maternali. Restul sunt în grija rudelor sau a altor persoane.

La nivel național, din totalul copiiilor abandonați, doar un număr de 3.257 copii au statutul de copii adoptabili, adică pot avea șansa să ajungă într-o famiile. Un copil abandonat primește statutul de adoptabil de la DGASPC după ce 6 luni familia biologică a acestuia nu l-a mai vizitat și nici nu și-a mai arătat interesul față de el.

Problemele pentru acești copii apar după 9 luni de la declararea adoptabilităţii, dacă nu s-a reuşit identificarea unei familii potrivite pentru acesta sau dacă a fost indentificată o familie potrivită pentru el, dar nu s-a finalizat adopţia. În acest punct, copiii primesc statutul de „greu adoptabili”. La această categorie se mai încadrează și frații care nu pot fi despărțiți, copiii care au probleme de sănătate, cei care au o vârstă mai înaintată sau cei care aparțin unei etnii. Practic, acești copii au șanse minime.

Potrivit datelor înregistrate în Registrul Național pentru Adopții, consultate de MainNews, anul trecut au fost abandonați 9 521 de copii și au fost adoptați 1 263 de copii, ceea ce înseamnă că la aproximativ 10 copii abandonați, doar unul este adoptat. În ceea ce privește datele de acum 10 ani, în 2009 au fost abandonați 11 128 de copii, în timp ce doar 884 au fost adoptați.

Legea adopției, din nou dezbătută

Dezbaterile referitoare la Legea Adopției au fost reluate în Parlament recent, după ce proiectul de act normativ a stat blocat un an în Camera Deputaților. Anul trecut proiectul legislativ a fost avizat de Guvern și a fost trimis spre Parlament.

Acesta prevede simplificarea procesului de adopție și introducerea unor stimulente financiare pentru părinți.

Foto: Mediafax

Comentarii


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *