🇷🇴 Prezență vot alegeri prezidențiale

Sâmbătă se împlinesc 30 de ani de la represiunea violentă a demonstrațiilor din Piața Universității de către forțe de ordine și mineri. În acest eveniment negru pentru istoria recentă a României și-au pierdut viața patru persoane iar peste 1.000 au fost rănite în urma violențelor. Deși indicii și dovezi privind premeditarea crimei de către factorii de decizie din acea vreme au existat, aspect subliniat și în decizia de condamnare a României la CEDO, justiția din țara noastră nu a reușit nici până astăzi să-i găsească pe cei care se fac vinovați. 

Cronologia evenimentelor

Pe 28 ianuarie 1990 la Bucureşti s-a desfășurat un miting organizat de PNŢ-CD, PNL, PSD pentru a protesta faţă de hotărârea Frontului Salvării Naționale de a candida la alegeri ca partid politic. S-a cerut autodizolvarea FSN, organism politic ce adunase multe din cadrele aflate în eșalonul secund al PCR. În paralel are loc o demonstraţie a simpatizanţilor FSN, printre care se numără şi muncitori de la IMGB, ICTB, IMMR, IIRUC şi mineri din Valea Jiului. În seara zilei de 28 au avut loc negocieri între reprezentanţii FSN şi cei ai partidelor politice, făcându-şi loc ideea necesităţii înlocuirii CFSN cu un alt organism la care să participe şi partidele politice legal constituite, scrie istoricul Clara Mareş pe mineriade.iiccmer.ro.

Pe 20 mai au loc alegerile parlamentare şi prezidenţiale în România: FSN – 66,31% voturi la Adunarea deputaţilor şi 67,02% voturi la Senat. Ion Iliescu este ales președinte cu 85,07%.

La 22 aprilie, o parte a manifestanţilor PNŢ-CD ocupă Piaţa Universităţii, declarând-o „zonă liberă de neocomunism”. În dimineaţa zilei de 24 aprilie, Poliţia a încercat degajarea pieţei, efectuând numeroase arestări. TVR a transmis că un grup de „huligani” a ocupat piaţa, a spart parbrizele maşinilor, a molestat şoferii. În acceași zi, a fost organizată o manifestaţie de proporţii în Piaţa Universităţii.

Pe 25 aprilie, la orele 20:00, erau adunate 30.000 de persoane. Printre manifestanţi se numără precum Lucian Pintilie, Ion Raţiu, Stelian Tănase, Radu Filipescu care se adresează mulţimii din balconul Facultăţii de Geografie. Protestatarii cer aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, astfel încât să fie interzis, trei legislaturi consecutive, dreptul la candidatură al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate.

Manifestațiile scad în intensitate după scrutin. Pe 27 mai Asociaţia „21 Decembrie”, Grupul Independent pentru Democraţie, Liga Studenţilor decid retragerea din Piaţa Universităţii, considerând că „într-o democraţie veritabilă trebuie să existe şi alte forme de protest decât cele extreme”. Consiliul Naţional pentru Alianţa Poporului, Asociaţia „16-21 Decembrie” hotărăsc continuarea manifestaţiei.

Pe 12 iunie, la Palatul Victoria are loc o şedinţă în care se hotărăşte lichidarea manifestaţiei din Piaţa Universităţii. Poliţia, SRI şi Armata primesc ordine în acest sens. Procuratura cere Ministerului de Interne să ia măsuri pentru încetarea abuzurilor contra legalităţii comise în Piaţa Universităţii.

În dimineaţa zilei de 13 iunie trupe ale Poliţiei intervin şi degajează Piaţa Universităţii, sunt efectuate arestări, sunt atacaţi studenţii de la Institutul de Arhitectură. Au loc ostilităţi între manifestanţi şi forţele de ordine. În jurul prânzului muncitorii de la IMGB sunt şi ei implicaţi în operaţiunea Poliţiei, devastând sediul Institutul de Arhitectură din nou, maltratând studenţi şi trecători. După amiază sediul Poliţiei, Minsterului de Interne şi SRI sunt atacate de manifestanţi furioşi. Seara sediul televiziunii este atacat, emisia este întreruptă pentru câteva minute. Totuşi noaptea ordinea este restabilită în oraş.

În zorii zilei de 14 iunie 10.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte şi lanţuri, sosesc în Gara de Nord. Ajunşi la palatul Victoria, Ion Iliescu le cere „să ocupe şi să cureţe Piaţa Universităţii”. Instituţii din centrul oraşului, cât şi sedii ale partidelor politice de opoziţie, ale asociaţiilor antiguvernamentale, facultăţile Universităţii, redacţii ale ziarelor anti-FSN sunt devastate. România Liberă este împiedicată să apară timp de 4 zile. Simpli trecători de pe străzile Bucureştiului sunt bătuţi sălbatic şi sechestraţi. Poliţia secundează minerii în acţiunile lor brutale.

Pe 15 iunie, La ROMEXPO, Ion Iliescu le mulţumeşte minerilor pentru acţiunea lor, pentru „solidaritatea de clasă cu care au răspuns chemării autorităţilor”. În aceeași zi, Departamentului de Stat SUA califică acţiunile din ultimele zile autorizate de preşedintele Iliescu şi guvernul său, drept „o lovitură în inima democraţiei”.

Dosarul Mineriadei, tergiversări și niciun vinovat

Pe fondul declanșării procedurilor de aderare a României la NATO și Uniunea Europeană, a crescut presiunea pentru aflarea adevărului și tragerea la răspundere a celor vinovați pentru victimele Mineriadei. Procurorul militar Dan Voinea a deschis dosar penal în această cauză și l-a pus sub învinuire în 2005 pe Ion Iliescu, dar decizia sa a fost pentru mai multe vicii de procedură.

Pe 10 octombrie 2008, Parchetul General, condus la acea vreme de Laura Codruța Kovesi, a decis neînceperea urmăririi penale în cazul lui Ion Iliescu, constatând și prescriere unor posibile infracțiuni, iar în 2009 dosarul a fost clasat.

În noiembrie 2014, România a fost condamnată de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului pentru modul în care au fost făcute investigaţiile în dosarul Mineriadei din 1990, motivând că „toate dovezile din acest caz indică existenţa elementelor constitutive ale unei crime împotriva umanităţii, comise de oficiali ai statului român, inclusiv membri ai Guvernului şi militari cu grade importante”.

În 2016 dosarul este reluat de la zero. Acuzațiile sunt de infracțiuni contra umanității care nu se pot prescrie. Cei vizați de ancheta sunt demnitarii de la acea vreme: Ion Iliescu, Petre Roman, dar și fostul director al SRI, Virgil Măgureanu sau fostul ministru al Apărării, Victor Athanasie Stănculescu. Un an mai târziu dosarul Mineriadei a fost trimis în judecată, dar pe 8 mai 2019, judecătorul de la camera preliminară a Înaltei Curți a decis refacerea anchetei, susținând că „prin modalitatea în care s-a desfășurat ancheta penală, învinuitului Iliescu Ion i-a fost încălcat, în mod grav și iremediabil, dreptul la apărare”.

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp