Deputatul USR, Stelian Ion, îi cere președintelui României, Klaus Iohannis, să decreteze starea de urgență „dacă are un plan de criză” sau „dacă vrea să ofere un cadrul legal pentru restrângerea unor drepturi”.

„Preşedintele Iohannis trebuie să declare starea de urgenţă! Asta dacă are un plan de criză, dacă vrea să ofere un cadru legal pentru restrângerea unor drepturi, dacă îşi dă seama că declararea stării de urgenţă reprezintă un instrument necesar care poate încetini răspândirea virusului. Autorităţile bâjbâie şi trebuie ajutate. Cu autoritate, cu bani, cu reguli clare şi ferme. Orice ezitare ne va costa scump. Toate resursele financiare trebuie dirijate înspre gestionarea situaţiei de criză”, a scris el pe Facebook.

Stelian Ion a dat exemplul țărilor Bulgaria, Ungaria, Italia, Spania, Portugalia, Cehia, Slovacia și Islanda, țări care au luat măsura de a declara stare de urgență.

„Statele Unite ale Americii au decretat starea de urgenţă. Lângă noi au făcut-o deja ungurii şi bulgarii. Italia, Spania, Portugalia, Cehia, Slovacia, Islanda au luat această măsură. Ce mai aşteptăm? De ce ezită domnul preşedinte? Se bazează pe geniul domnului Orban? Geniul în aranjamente politice de culise nu ajută, din păcate. Domnule preşedinte, aţi făcut apel la Parlament să dea dovadă de responsabilitate. Venim azi şi votăm guvernul Orban, pe care ni l-aţi impus. Dar acum şi dumneavoastră trebuie să daţi dovadă de responsabilitate, să nu vă mai jucaţi cu vieţile noastre, să lăsaţi deoparte calculele politice şi să decretaţi odată starea de urgenţă!”, a adăugat Stelian Ion.

Ce prevede instituirea stării de urgență

Potrivit OUG 1/1999 „Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situații:

a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;
b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre”.

Cum se poate declara starea de urgență, potrivit Articolului 93 din Constituție:

(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

Conform aceleiași ordonanțe de urgență, autoritățile civile și militare vor trebui să aplice următoarele măsuri excepționale:

– să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;

– să efectueze percheziţii oriunde şi oricând este nevoie;

– să efectueze razii;

– să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice, a manifestaţiilor sau marşurilor

– să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgenţă persoanele a căror prezentă nu se justifică;

– să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media;

– să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice

– să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune

– să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;

– să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute;

Pe durata stării de asediu și a stării de urgență sunt interzise:

a) limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;
b) tortura și pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;
c) condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional;
d) restrângerea accesului liber la justiție.

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp