🇷🇴 Prezență vot alegeri prezidențiale

Printr-un comunicat de presă transmis vineri, 4 martie, de așa-zisul minister al afacerilor externe, la o zi distanță după ce președintele Republicii Moldova a semnat cererea de aderare a țării la Uniunea Europeană, regimul separatist de la Tiraspol a cerut recunoașterea „independenței”, notează Deschide.md.

„În timp ce ignorarea completă a discuției acestei probleme în formatele de negociere existente, inclusiv platforma internațională a «Conferinței Permanente», pune capăt procesului de soluționare, care necesită formalizare juridică internațională urgentă. Decizia autorităților moldovenești înseamnă disponibilitatea de a transfera suveranitatea Republicii Moldova către organele supranaționale de la Bruxelles și trecerea la dezvoltarea militaro-politică și economică finală a teritoriului Republicii Moldova de către Occident”, se arată într-un comunicat al așa-zisului minister de externe de la Tiraspol.

În acest sens, separatiștii au solicitat „părții moldovenești” să inițieze un dialog cu „în scopul unei reglementări civilizate definitive a relațiilor bazate pe existența pașnică, de bună vecinătate a două state independente prin semnarea unui acord interstatal cuprinzător”.

„Facem apel la Națiunile Unite, la OSCE, la mediatori și observatori în procesul de negociere, la comunitatea internațională în ansamblu cu cererea de a recunoaște realitatea care există de mai bine de treizeci de ani sub forma transnistrenilor. Republica Moldova, să asigure respectarea dreptului poporului transnistrean la autodeterminare și să stabilească relații diplomatice cu Transnistria”, susțin separatiștii.

Nu România, nu NATO, nu UE – planul Moscovei pentru Republica Moldova

În 1990, pentru a împiedica orientarea către România și Occident a Republicii Moldova, pe fondul începerii destrămării blocului comunist, Moscova a încurajat separatismul din regiunea transnistreană, , care în 1990 și-a autoproclamat independența față de RSS Moldovenească. Apoi separatiștii, ajutați de trupe sovietice, și-a consolidat controlul, atacând secțiile de poliție ale Chișinăului, situate pe malul stâng al Nistrului. În 1992, după ce Republica Moldova și-a declarat independența, noile autorități constituționale au încercat să stabilizeze militar situația în regiune, însă nu au reușit. Separatiștii, bine echipați de Moscova, au rezistat pe poziții, totul culminând cu intervenția Armatei a 14-a în sprijinul acestora. Conflictul militar s-a încheiat în acel an 1992, după patru luni de ostilități, însă Moscova controlează și astăzi regiunea transnistreană prin intermediul unui guvern-marionetă și al trupelor militare pe care le staționează ilegal.

De-a lungul anilor Federația Rusă a încercat să „rezolve” conflictul în termenii săi, scopul fiind acela de a controla politic Republica Moldova. În 2003, Moscova, prin intermediul Dmitri Kozak, care la acea vreme, la fel ca și acum, era responsabil la Kremlin de acest dosar, a propus un plan de federalizare a Republicii Moldova, care îi garanta o influență suficient de mare și care îi permitea să instaleze în regiune o bază militară (Popescu, 2013). În final, pe fondul amplelor proteste de la Chișinău și probabil al altor aspecte, care au rămas însă la stadiul de speculații, președintele Republicii Moldova de la acea vreme, Vladimir Voronin a respins în ultima clipă oferta Moscovei.

Practic, de la acea vreme, aceasta a fost strategia Federației Ruse pentru a controla destinele Republicii Moldova. Asta explică și de ce Moscova nu a recunoscut așa-zisul referendum, organizat în anul 2006 pe teritoriul controlat de separatiști, în care peste 98% dintre cei prezenți ar fi votat pentru „independență și integrare potențială în viitor cu Rusia”. 

Totuși, contextul s-a schimbat, iar această strategie ar putea fi desuetă. Federația Rusă a invadat Ucraina, recunoscând înainte „independența” republicilor separatiste Donețk și Lugansk, astfel că un scenariu similar nu ar trebui exclus. Lipsește deocamdată partea în care era invocat un „genocid” pentru a justifica invazia, însă Kremlinul poate oricând inventa motive.

Deocamdată, un singur lucru este cert, Kremlinul vede Republica Moldova ca făcând parte din zona sa de influență, în așa-numita lume rusă (Ruskii Mir), și va încerca să o mențină. Singura mare necunoscută este legată de metode.

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp