România conduce inițiativa UE pentru energie regenerabilă: Riscurile investiției în mini-reactoare nucleare
Oprirea activității termocentralei din Doicești a avut efecte negative majore asupra comunității și a celor 3.000 de persoane rămase fără loc de muncă. Există, însă, speranțe pentru revitalizarea zonei: România are în plan construcția a șase reactoare nucleare modulare mici (SMR) pe terenul fostei termocentrale. Succesul acestui proiect ar putea reînvia economia locală prin crearea de noi locuri de muncă și atragerea de investiții. În caz contrar, țara riscă să piardă sume considerabile de bani și să se confrunte cu provocări suplimentare în tranzitia către o economie ecologică și atingerea țintelor climatice stabilite de UE, conform Politico.
Constantin Stroe a trăit într-un apartament cu vedere la termocentrala de 40 de hectare din Doicești, care odinioară constituia nucleul comunei Șotânga. În calitate de primar al comunei pentru o perioadă de 24 de ani, Stroe a fost martor la impactul negativ produs de închiderea centralei acum zece ani, eveniment care a lăsat 3.000 de persoane fără loc de muncă și a afectat profund comunitatea locală.
„A fost un colaps total, o lipsă de încredere în viitor pentru că nu aveau nicio perspectivă”, a spus Stroe din biroul său municipal înconjurat de drumuri goale și case de cărămidă dărăpănate.
Un sfert din populația muncitoare a părăsit comuna de 7.000 de oameni, care se află în apropiere de Târgoviște. „Familiile s-au destrămat. Unii au rămas, alții au plecat la muncă în străinătate.”
Conceptul tehnologiei SMR (reactoare nucleare modulare mici) este teoretic foarte promițător. Aceasta propune o abordare prin care se pot realiza reactoare nucleare de dimensiuni reduse, ce ar putea fi produse în serie și construite pe o scară largă, la un cost și într-un timp semnificativ reduse comparativ cu proiectele de envergură ale centralelor nucleare tradiționale.
În cazul unei implementări reușite, acest proiect ar putea revitaliza piața muncii prin crearea a mii de noi locuri de muncă și ar atrage investiții prin asigurarea unei surse de energie electrică accesibilă pentru rețeaua locală. De asemenea, ar contribui la eforturile României de a reduce emisiile de carbon și de a răspunde cererii crescânde de electricitate.
Pe de altă parte, dacă proiectul nu va reuși, s-ar putea pierde miliarde de euro din fondurile publice, complicând și mai mult traseul României către adoptarea unei economii verzi și îndeplinirea țintelor climatice stabilite de Uniunea Europeană.
Acest experiment captează atenția multor țări europene. Recent, diverse state membre ale UE au manifestat un interes crescut pentru dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR), văzând în această tehnologie o speranță pentru revitalizarea regiunilor industriale bazate pe cărbune și o soluție pentru a îndeplini cerințele stricte de emisii stabilite de Bruxelles. De asemenea, proiectul este de un mare interes pentru Bruxelles, care se îngrijorează de posibilitatea de a rămâne în urma Chinei și a Statelor Unite în competiția globală pentru tehnologii ecologice.
La începutul acestei luni, Comisia Europeană a lansat o alianță industrială cu scopul de a uni forțele producătorilor locali, instituțiilor financiare și companiilor energetice pentru a crea „un lanț de aprovizionare UE robust” și a promova utilizarea tehnologiei SMR în prima jumătate a deceniului următor. Cu toate acestea, în ciuda potențialului semnificativ al acestor tehnologii, există încă incertitudini cu privire la capacitatea lor de a livra rezultatele așteptate, conform lui Silvain Cognet-Dauphin de la S&P Global. Interesul Europei pentru energia nucleară a reînviat, mai ales după declanșarea conflictului din Ucraina și întreruperea aprovizionării cu combustibili fosili din Rusia.
Un grup de națiuni europene, cu Franța în frunte și având România ca membru activ, își propune să crească producția de energie nucleară în UE cu 50% până în anul 2050. Interesul pentru reactoarele nucleare de dimensiuni reduse a crescut, cu țări precum Suedia, Franța, Finlanda, Olanda, Estonia, Italia, Polonia, Bulgaria, Belgia și Cehia explorând această opțiune. România este în avangarda acestui efort, fiind prima țară din UE care a adoptat tehnologia SMR și plănuiește să instaleze unul dintre cele șase reactoare preconizate la Doicești până în 2030.
Guvernul român s-a angajat să elimine complet utilizarea cărbunelui până în 2032, o mișcare care va avea un impact semnificativ asupra locurilor de muncă și asupra capacității de generare a energiei electrice într-un moment de creștere a cererii. Comparativ cu reactoarele nucleare tradiționale, această nouă tehnologie are o capacitate mai mică, producând între o jumătate și o cincime din energia generată de centralele nucleare standard, adică aproximativ 300 de megawați. Totuși, această limită vine cu beneficiul adițional de a permite conectarea directă la rețelele electrice locale fără necesitatea unei infrastructuri noi, oferind o soluție pentru stabilizarea aprovizionării cu energie când sursele eoliene și solare nu sunt disponibile.
La Doicești, există planuri pentru ca reactoarele să furnizeze hidrogen și electricitate către „prima fabrică de oțel verde din Europa” și o instalație locală de producție a cimentului, după cum a menționat Cosmin Ghiță, directorul executiv al Nuclearelectrica, care deține jumătate din acest proiect. Aceasta ar putea genera până la 4.000 de noi locuri de muncă în zonă. Totuși, există o dificultate majoră: reactoarele nucleare de mici dimensiuni nu au fost încă dezvoltate.
Privind la ruinele care ocupă terenul fostei termocentrale, este dificil să ne imaginăm cum un reactor de acest tip ar putea deveni operațional în mai puțin de șase ani. Deși versiuni anterioare ale tehnologiei au fost utilizate pentru submarine nucleare, portavioane și spărgătoare de gheață, doar două dintre cele 108 modele propuse sunt în funcțiune global – unul în Rusia și altul în China. Igor Pioro, un expert în domeniul nuclear, sugerează că tehnologia SMR ar trebui rezervată pentru zonele izolate, care nu au acces la rețeaua electrică, cum ar fi minele siberiene în timpul iernii, și nu pentru regiuni deja conectate la rețeaua electrică, precum cele din UE.
„Toată lumea crede că reactoarele modulare mici pot fi în toate regiunile. Ar trebui să se înțeleagă clar că de obicei ele sunt pentru rețele mici din zone izolate unde nu poți să aduci combustibili”, a mai spus Pioro.
Ar fi „absolut greșit” să presupunem că reactoarele viitorului vor putea fi aprinse și închise când sursele de energie regenerabilă nu generează energie, a continuat el, care a explicat că dacă se procedează în acest fel, echipamentul va suferi pagube „foarte semnificative”.
Problema devine și mai complicată atunci când luăm în considerare prețul primelor unități SMR, care cel mai probabil va fi unul mai ridicat decât valoarea de pe piață și „nimeni nu are nicio idee” dacă va exista destulă cerere pentru producția în masă a lor în viitor.
„Guvernul nostru în general este foarte entuziasmat de astfel de proiecte”, în special de cele care sunt finalizate după ce ministerul își schimbă conducerea de mai multe ori, a atras atenția Otilia Nuțu de la Expert Forum, un think tank din București. „Nu este răspunderea lor directă așa că pot să spună ce vor.”
foto: Pixabay
Comentarii