Peste o mie de oameni au asistat, într-o atmosferă de pace și armonie și un peisaj natural desăvârșit, la concertul susținut „în bocanci de trei sezoane în Himalaya” de către cunoscutul violonist Alexandru Tomescu, în fața Cabanei Caraiman, din Bucegi, la peste 2.000 de metri altitudine

„Vezi cum împarți teritoriul să mai rămână loc de patru oameni!”. Nu, nu este vorba despre vreun conflict provocat de expansiuni teritoriale, nici de cine știe ce distribuire de forțe pe vreun teren în dispută, ci doar de un loc în față, cât mai bun, la ineditul concert al cunoscutului violonist Alexandru Tomescu, susținut pentru al treilea an consecutiv în fața Cabanei Caraiman, din Bucegi, la 2.025 de metri.

Concertul „Metamorfoze”, desfășurat în aer liber, pe Platoul Bucegilor, face parte din Turneul Stradivarius 2024, susținut de Alexandru Tomescu cu celebra vioară Stradivarius Elder – Voicu 1702, aflată de anul trecut în mâinile renumitului violonist.

În urma concursului organizat de Filarmonica „George Enescu” București și Ministerul Culturii, Alexandru Tomescu a câștigat dreptul de a cânta pe această vioară unică – Stradivarius Elder Voicu 1702, Obiect de Patrimoniu Național – Categoria Tezaur, până în anul 2028. Timp de 20 ani, renumita vioară, unul din cele mai frumoase și valoroase instrumente pe care România îl are, a fost în mâinile marelui violonist român Ion Voicu.

Ca să poți ajunge pe Platoul Bucegilor și să fii parte la sublimul care avea să se înfăptuiască în inima muntelui, aveai trei posibilități: una era cu mașina până la Cabana Piatra Arsă, iar de acolo pe jos, trei sferturi de oră pe platoul Bucegilor, până la Cabana Caraiman, cu Telecabina de la Bușteni până la Babele, urmată de o coborâre până la cabană, ori pe jos, din Bușteni, pe Jepii Mici, însă după tragedia cu fata mâncată de urs pe acest cunoscut traseu turistic, cel mai probabil, puțini s-au încumetat să aleagă această variantă. Se pare că cei mai mulți au ales-o pe cea auto, motiv pentru care s-au creat blocaje pe traseu.

„Soțul se relaxează pe șezlong, acasă”

Tocmai din acest motiv organizatorii și violonistul au apelat la îngăduința auditoriului pentru un răgaz de cel mult o jumătate de oră, la rugămințile telefonice ale celor blocați pe traseu și care nu voiau să piardă în ruptul capului recitalul.

„Mihai, să-ți dea Dumnezeu sănătate că ai zis să plecăm la 05.00. Ia uite ce e, s-a blocat drumul!”, se aude rostind o doamnă care și-a ocupat deja locul „în primele rânduri”.

În jur, oameni de toate vârstele, de la bebeluși în marsupiu sau copii care încă nu mergeau singuri până la seniori ajunși la vârste venerabile, dar și din categorii sociale diferite, montaniarzi cu state vechi sau doar amatori ai muntelui, dar toți dornici să asiste la un eveniment unic.

O doamnă trecută bine de 60 de ani, dar iubitoare a muntelui, a venit singură pentru concertul violonistului. Mărturisește deschis că soțul său a rămas acasă, „la relaxare, pe șezlong”, iar fiica adolescentă la un „concert la mall”.

„Mă mai uit și-n buletin. Dar măcar sâmbăta vin, că duminica e de relaxare. Nu mai țin două zile. Soțul se relaxează pe șezlong, acasă, cu țigări, fiecare cu relaxarea lui. Și fetița mea, care are 15 ani, e cu muntele, dar azi nu a venit, că are concert la mall. Acum 20 de ani am bătut munții ăștia cu ture de-alea sănătoase”, mai spune montaniarda.

„În muzică, timpul nu se măsoară în minute, ci în emoții!”

„Muzica are nevoie de timp (…), ca și oamenii, iar în muzică timpul nu se măsoară în minute, ci în emoții!”, a spus Alexandru Tomescu la finalul concertului susținut în fața Cabanei Caraiaman, al cărei proprietar este din 2022.

Îmbrăcat impecabil, în pantaloni negri la dungă, cu veston verde smarald, papion asortat și cămașă albă scrobită, cu butoni, dar având în picioare „bocancii de trei sezoane” în Himalaya, pentru ca să nu fie considerat „pantofar”, Alexandru Tomescu a cântat timp de două ore oamenilor și îngerilor, fără nici cel mai mic efort, sub un soare toropitor domolit din când în când de ușoare pale de vânt, șase suite pentru violocel, transcripție pentru vioară, de J.S. Bach.

În timpul recitalului, Alexandru Tomescu a dezvăluit că mama sa, căreia spune că îi datorează „primii șapte ani de-acasă și primii șapte ani de vioară” (n.red – mama sa este profesoară de vioară) l-a întrebat de ce și-a ales pentru concertul din munți „un program așa de greu și plicticos”. Iar el i-a răspuns fără drept de apel: „Tocmai de aia vreau să le cânt (n. red. suitele de Bach), pentru că, de multe ori, aceste lucrări nu sunt înțelese în adevărata lor frumusețe, în adevărata lor profunzime”.

Violonistul a stârnit aplauze și urale când a povestit că la acest concert a venit încălțat cu bocancii pe care i-a purtat în urmă cu două luni în Himalaya, și nu cu pantofi de concert, ca în anii trecuți, ca să nu fie numit „pantofar”, apelativul dat în mod ironic așa-zișilor turiști care urcă în pantofi în vârful muntelui.

„Am cântat Balada lui Ciprian Porumbescu în Himalaya, la  5.346 de metri”

„Himalaya, călătoria la care visam de foarte mulți ani, un loc magic… Singurul lucru care mă impiedica să merg acolo imediat era vioara. Pe de o parte, nu mă vedeam umblând pe acolo, pe ghețar sau în viscol, cu cutia de vioară în mână, pe de altă parte, nici nu puteam face o pauză de trei-patru săptămâni, pentru că asta ar fi însemnat să-mi închid cariera profesională. Până la urmă, a trebuit să iau taurul de coarne, adică să iau vioara cu mine, am ales cea mai mică cutie posibilă care a încăput în rucsac și așa am pornit la drum”, a povestit Tomescu.

Violonistul a explicat oamenilor care au umplut platoul din fața Cabanei Caraiman, că, odată ce oxigenul scade, după 3 – 4.000 de metri, toate lucrurile devin mai dificile, inclusiv căratul rucsacului sau legatul șireturilor de la bocanci: „Am ajuns în final la 5.346 de metri în Himalaya și, pentru că tot am ajuns acolo cu vioara în spinare, m-am gândit că poate ea îmi va da puterea să merg și mai departe. Era un frig nemaipomenit, nu exista cabină unde să te încălzești, am scos vioara din cutie și după primele trei sunete mi-am dat seama că aveam mâinile înghețate bocnă, dar am reușit să cânt «Balada» lui Ciprian Porumbescu și o piesă de J.S. Bach. Iată că acum am coborât la 2025 de metri, o altitudine mult mai prietenoasă și mă bucur că muzica este la ea acasă oriunde sunt oameni dornici să se bucure de ea”

„Cum a fost experiența mea la concertul de la Cabana Caraiman? O revelație! O activitate pe care nu am asociat-o niciodată cu munții sau cu drumețiile și despre care nu mi-aș fi imaginat că ar putea fi atât de înălțătoare și aducătorare de liniște-n suflet. A fost o îmbinare de ceva sofisticat, specific Ateneului Român, asociat în mod sublim cu un loc pur și natural”, spune Andrei Alexe (18 ani), un proaspăt absolvent de liceu, din București, dar cu strânse rădăcini de familie într-o zonă montană. Și, în plus, bucuros că a promovat examenul de bacalaureat și că de-acum poate aspira la facultate.

„Am trăit-o și p-asta! Să mă grăbesc pe Jepi ca să nu întârzii la concert!”

O figură aparte în marea de oameni de pe Platoul Bucegilor a fost un veteran al uneia dintre primele echipe de salvatori montani din Bușteni. Jean Bocu (FOTO), în vârstă de 78 de ani, pentru care concertul violonistului Alexandru Tomescu era un „must”, a simțit dintotdeauna că menirea lui este să salveze oameni. Și-a dorit mult să-l asculte pe Alexandru Tomescu și nu a pregetat să-și ducă la îndeplinire năzuința.

„Dacă un violonist cântă pe Himalaya, pentru mine a fost obligatoriu să vin și să-l ascult”, spune cu convingere fostul salvamontist. Și continuă în aceeași notă: „N-a avut cabana asta atâția oameni la un loc nici în vremurile ei cele mai bune!”

Un domn trecut de 50 de ani, dar echipat complet de munte și încălțat cu bocani a ținut să paorte papion în semn de respect față de celebrul violonist și efortul său de a cânta în inima Bucegilor.

„Am trăit-o și p-asta! Să mă grăbesc la urcare pe Jepii Mici, ca să nu întârzii la concert!”, scria un internaut pe pagina personală de Facebook.

„Nu există un sentiment mai înălțător și mai eliberator decât Sunetul Muzicii pe înălțimile munților, mai ales atunci când această muzică vine dinspre un virtuoz al unui Stradivarius. Am rămas fără cuvinte, este unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea să împărtășesc această bucurie cu peste o mie de oameni într-un spațiu de liniște și libertate, puțin mai aproape de Dumnezeu”, punctează și Roxana, o localnică din Bușteni.

La sfârșitul celor două ore de cântare și încântare, violonistul Alexandru Tomescu a acordat autografe și a făcut poze și video cu doritorii.

Vioara Stradivarius din patrimoniul României, evaluată la 1,2 milioane de dolari

Stradivarius Elder Voicu este Obiect de Patrimoniu Național, Categoria Tezaur. Denumirea originală a viorii este „Antonius Stradivarius Cremonensis Faciebat Anno 1702” şi de la apariţia sa a fost în custodia lui A. W. Lukens (New York), W.E. Hill & Sons, Charles F. Edler (Frankfurt), Hamma & Co. (Stuttgart), Henry Werro (Berna) şi a marelui violonist român Ion Voicu.

Instrumentul a fost cumpărat în 1956 de statul român de la firma Henry Werro la preţul de 80.000 de franci elvețieni. Vioara a fost dată spre folosinţă violonistului Ion Voicu printr-un contract de comodat. În 2007, instrumentul a fost evaluat la suma de 1,2 milioane de dolari şi a fost inclus în catalogul „Antonio Stradivari”, editat la Köln, ce include circa 150 de instrumente realizate de faimosul lutier italian.

Cabana Caraiman, din Munții Bucegi, a fost redată circuitului turistic în 2023, după mulți ani, de către violonistul Alexandru Tomescu, noul ei proprietar, care o cumpărase cu un an înainte de la un britanic.

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp