„Valorile pe care le atribuim naturii sunt părți vitale ale culturilor, identităților, economiilor și modurilor noastre de viață, toate acestea ar trebui să se reflecte în deciziile politice”, se arată la începutul documentului.

Din 1950, speranţa de viaţă medie s-a dublat, în timp ce venitul pe cap de locuitor a crescut de cinci ori. Or, „natura este ceea ce ne permite să trăim, furnizându-ne hrană, remedii, materii prime, oxigen, reglementare climatică şi multe altele”, subliniază Inger Andersen, şefa Programului ONU pentru mediu.

Terra are însă constrângeri fizice şi, conform oamenilor de ştiinţă, cel puţin şase din cele nouă „limite planetare” – acele praguri pe care omenirea nu ar trebui să le treacă pentru a menţine condiţii favorabile propriei dezvoltări – au fost deja depăşite.

Două rapoarte precedente ale ONU – privind schimbările climatice şi privind biodiversitatea, din 2019 – au conchis deja că doar o transformare în profunzime a modului nostru de a produce, distribui şi consuma ar putea permite redresarea situaţiei. Ceea ce este o misiune cvasi-imposibilă, în cazul în care omenirea nu-şi schimbă modul de a percepe şi evalua natura. în prezent percepţia majoritară este că durabilitatea nu poate fi atinsă decât în detrimentul bunăstării oamenilor, în timp ce bunăstarea viitoare a societăţilor noastre necesită o natură sănătoasă, capabilă să se regenereze, avertizează experţii IPBES.

Potrivit ONU, pentru a ajuta legiuitorii să înțeleagă mai bine modurile foarte diferite în care oamenii concep și prețuiesc natura, raportul defineşte patru categorii principale, care se pot combina, de valori umane în raport cu natura, categorii ce pot fi rezumate la a trăi din, cu, în şi ca mediul.

Omul trăieşte din natură dacă se concentrează pe exploatarea resurselor pentru a-şi alimenta creşterea şi modul de viaţă – aceasta este, de altfel, viziunea dominantă.

A trăi împreună cu natura presupune a o considera independentă de necesităţile umane. Spre exemplu, obiectivul de a acorda statutul de zone protejate pentru 30% din suprafaţa globului intră în această categorie.

Pentru societăţile – mai ales indigene – care trăiesc în natură, mediul face parte din identitatea şi cultura lor, uniune împinsă şi mai departe de cei care trăiesc asemenea naturii.

Totodată, în timp ce unii susţin că atribuirea unei valori în bani resurselor naturale poate determina guvernele, companiile şi pe consumatori să aibă grijă de ele, alţii consideră că stabilirea unui preţ pentru ceva de o valoare inestimabilă nu poate avea decât efectul contrar. Deşi sunt posibile unele evaluări în termeni monetari – de exemplu, valoarea pădurii ca mijloc de compensare a emisiilor de carbon -, alte evaluări, ca stabilirea valorii ei spirituale pentru cei care trăiesc acolo, sunt imposibile.

„Evaluarea economică este necesară, dar nu suficientă. Trebuie puse în balanţă toate tipurile diferite de valori existente”, a conchis Unai Pascual, co-preşedintele sesiunii IPBES care a adoptat raportul.

Foto: Inquam Photos/Octav Ganea