🇷🇴 Prezență vot alegeri prezidențiale

CCR a motivat decizia prin care s-a stabilit că amnistia și grațierea nu pot fi interzise prin lege. Judecătorii spun că astfel ar fi limitată puterea Parlamentului și a președintelui.

Curtea Constituţională arată, în motivarea deciziei privind respingerea iniţiativelor PNL-USR şi PSD de revizuire a Constituţiei, că măsura de interzicere a amnistiei şi graţierii faptelor de corupţie nu se poate implementa printr-o revizuire a Constituţiei întrucât ar atenta la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.

Principalele mențiuni ale CCR privind amnistia și grațierea:

• Modificarea în discuţie vizează limitarea atribuţiei Parlamentului și Preşedintelui României de a acorda amnistia, grațierea colectivă sau grațierea individuală, după caz, pentru afirmarea unui interes general, respectiv acela de a se da efecte depline prerogativei Statului de a pedepsi [jus puniendi], prin eliminarea, în mod corespunzător, a dreptului său de a acorda uitarea/ clemenţa, ceea ce duce la executarea efectivă a pedepselor dispuse sau la considerarea ca executată a pedepsei numai pe considerente care ţin de conduita condamnatului în privinţa infracţiunilor de corupţie ca urmare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate.
• Prin urmare, chiar dacă interdicţia generală de acordare a amnistiei sau graţierii în privinţa „faptelor de corupţie” vizează o latură a puterii publice, Curtea constată că efectele interdicţiei preconizate se repercutează asupra principiului egalităţii, garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamenale, şi, implicit, asupra demnităţii umane, sursa drepturilor şi libertăţilor fundamenale, precum şi a garanţiilor asociate acestora.
• Totodată, principiul egalităţii caracterizează drepturile şi libertăţile fundamentale, fiind, în acelaşi timp, o garanţie a fiecărui drept fundamental în parte, astfel cum rezultă chiar din Decizia nr.80 din 16 februarie 2014, par.136. Egalitatea este într-o strânsă corelare cu ansamblul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel încât analiza suprimării drepturilor şi libertăţilor fundamentale trebuie să aibă drept premisă principiul egalităţii, principiu care se află la baza drepturilor și libertăților fundamentale.
• În cauza de faţă, ca efect al interdicţiei generale stabilite prin textul constituţional preconizat, este evident că două categorii de cetăţeni sunt tratate în mod diferit. Prima categorie, cea care cuprinde persoane condamnate pentru infracţiuni de corupţie, nu poate beneficia de amnistie, grațiere colectivă sau grațiere individuală, pe când cea de-a doua categorie, cea care cuprinde persoane condamnate pentru orice alte infracţiuni decât cele de corupţie, poate beneficia de amnistie, grațiere colectivă sau grațiere individuală.
•  Încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor duce la ostracizarea unei categorii de cetăţeni, întrucât neagă prerogativa statului de a uita sau ierta fapta comisă, astfel că libertatea individuală a cetățenilor este apreciată în mod diferit în funcţie de infracţiunea comisă.
• În sensul celor de mai sus, Curtea reţine că aparțin statului atât prerogativa de a pedepsi persoanele care au săvârșit infracțiuni în sensul tragerii la răspundere penală a acestora, respectiv de a urmări, judeca și aplica pedeapsa corespunzătoare și de a lua măsurile necesare executării pedepsei astfel dispuse, cât și prerogativa de a înlătura răspunderea penală sau executarea pedepsei.
• În cauza de față, Curtea constată că tratamentul diferențiat aplicat nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, astfel încât acesta se constituie într-o discriminare a unei categorii de cetățeni, prin excluderea sa de la vocația abstractă de a beneficia de o măsură de clemență a cărei acordare ține de autoritățile statului.
• Prin urmare, reconfigurarea arhitecturii constituționale în privința amnistiei/ grațierii nu ține, așadar, numai de regimul instituțiilor statului din moment ce produce efecte directe asupra principiului egalității, premisă a asigurării drepturilor și libertăților fundamentale.

În concluzie, CCR usține că, interzicerea amnistiei și grațierii prin Constituție, limitează puterea Parlamentului și a președintelui și de aceea, o măsură de interzicere a acestor fapte de corupție poate fi luată doar de legislativ. Și asta pentru că atât președintele, dar și legislativul au puterea de a amnistia și grația. 

„Astfel, stabilirea în concreto a cuantumului pedepsei şi/ sau a infracţiunilor pentru care se acordă amnistia sau graţierea revine Parlamentului şi Preşedintelui României, după caz, cu ocazia adoptării legii propriu-zise de acordare a amnistiei/ graţierii colective sau a emiterii decretului de graţiere individuală. 43. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că propunerea legislativă nu respectă justul echilibru între două interese generale, şi anume cel de a se execută/ a se consideră executată o hotărâre judecătorească de condamnare numai pe considerente care ţîn de conduită condamnatului, expresie a efectivităţii justiţiei penale, şi cel al respectării principiului egalităţii, afectându-se, astfel, echilibrul sensibil existent între interesele statului şi cele ale societăţii”, se precizează în motivarea Curții Constituționale.

CCR despre Ordonanțele de Urgență:

Curtea reţine că, de principiu, reglementarea unui control de constituţionalitate exercitat în mod direct cu privire la ordonanţele Guvernului nu încalcă limitele revizuirii Constituţiei prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie. Totuşi, Curtea constată că textul analizat este redactat într-un mod deficitar. Astfel, din modul de redactare a acestuia, nu se poate determina dacă este reglementat un control de constituţionalitate a priori sau a posteriori. Dacă se apreciază că textul analizat vizează un control de constituţionalitate a priori, se poate constată că acesta nu este corelat cu art.115 alin.(1)-(3) şi (5) din Constituţie.

Foto: Inquam Photos/George Călin

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp