Thursday, May 6, 2021
Jurnalism corect


EDITORIAL Iulian Chifu: După lovitura ratată la Curtea Constituțională, perdantul Dodon a rămas cu mâna întinsă

By Redactia , in Analize & Investigatii Republica Moldova , at 29 aprilie 2021 Etichete: , ,

Ceea ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. În ciuda rezistenței acerbe a PSRM și a aliaților săi pro-ruși din Partidul Șor, a loviturii la adresa Curții Constituționale de vineri, 23 aprilie, în Parlament, hotărârile au venit în cascadă, și după autorizarea dizolvării Parlamentului de către Președinte, a fost înlăturat și ultimul impediment, starea de urgență decretată de Parlament a fost și ea declarată neconstituțională. Astfel că Republica Moldova se îndreaptă en fanfare în direcția alegerilor anticipate care să consacre preluarea deplină a puterii și a responsabilității totale de către partidul pro-prezidențial PAS și intrarea în zodia reformelor și pe drumul pro-european, pro-românesc.

Errare humanum est, perseverare diabolicum.Ambiția și orgoliul l-au pierdut pe Dodon

Autorul din spatele întregii rezistențe anti-alegeri a fost Igor Dodon. În mod paradoxal, aș spune, deoarece și interesul partidului său, PSRM, care nu are probleme de prag, și cel al lui Igor Dodon însuși, rămas fără funcție publică în stat după pierderea alegerilor prezidențiale, era să treacă prin validarea de către electorat. Totuși Dodon a decis să nu o facă, și asta a fost greșeala sa fundamentală, după care a urmat dezastrul în cascadă.

Astfel, odată ce a ales să polarizeze întreg electoratul și să se contrapună întregii acțiuni și voințe politice a președintelui ales Maia Sandu, din rațiuni doar de el știute, Igor Dodon a intrat în vrie și a aliniat greșeală după greșeală. Chiar și ideea polarizării și continuării campaniei prezidențiale, după ce era deja un perdant, l-a costat orice posibilitate de a reuni o majoritate de coaliție împotriva PAS. Pentru că opțiunea sa a ridicat PAS-ul și întreaga dreaptă votantă a Maiei Sandu, coagulând-o, înfuriind-o, emoționând-o și aducând-o la vot.

Ba mai mult, i-a ridicat la fileu Președintei Sandu și prin majoritatea temelor și acțiunile politice clasice: a mutat percepția publică pe situarea partidului pro-prezidențial PAS în opoziție, a creat obiectivul alegerilor – înlăturarea definitivă a PSRM și a lui Dodon, care se agață de fotoliile de parlamentar și respinge judecata în fața poporului – și a creat emoția necesară mobilizării alegătorilor Maiei Sandu pentru a vota Partidul său PAS și a obține victoria finală.

Igor Dodon a greșit, cu precădere, pentru că a urmărit o victorie personală. Și a urmărit să dicteze agenda, nu să lase inițiativa la Președinte. A fost surprins cât de bine a manevrat Maia Sandu raportul politic și a valorificat victoria sa în condițiile în care el însuși a fost umilit și călărit mai bine de jumătate de mandat de către Plahotniuc și majoritatea anterioară, din jurul PDM. Și a văzut ce înseamnă forța politică și victoria electorală, dar și pornirea publică și faptul că a rămas cel mai urât dintre cetățenii Republicii Moldova.

Orchestrarea unei lovituri împotriva Curții Constituționale

În dorința de a obține o victorie personală împotriva Maiei Sandu, Igor Dodon a forțat blocarea alegerilor anticipate. A pierdut jocul politic prin refuzul votării a două guverne succesive și a mers la Curtea Constituțională pentru o decizie care era evidentă. A tot încercat să anunțe că are o majoritate, dar acest lucru când, tehnic, meciul era deja în mâna președintelui, după demisia din funcție a Guvernului Chicu, care a deschis calea anticipatelor. Iar Hotărârea Curții Constituționale a fost evidentă. De aici a pornit tragedia sa.

Igor Dodon nu s-a oprit și a continuat să persiste în greșeală. Forțând blocarea anticipatelor, a venit cu ideea să introducă o stare de urgență pentru două luni pentru a evita dizolvarea Parlamentului, a marca o victoria personală, sperând că va eroda poziția Maiei Sandu și, pe cale de consecință, pe cea a partidului său pro-prezidențial, PAS. Iar aici, a forțat legea, introducând o Hotărâre de Parlament printr-un grup de parlamentari, nu o propunere legislativă a Guvernului – oricum nu avea guvern în funcție, ci unul demisionar – sau a Președintelui, așa cum menționează Constituția.

În treacăt, s-a gândit să marcheze și cine-i șeful, și a convocat premierul la partid. Un gest deajuns pentru a sublinia al cui e guvernul și a reconecta PSRM cu Guvernul Ciocoi, fostul său consilier pentru politică Externă, trimițând-o pe Maia Sandu, ca imagine, în opoziție. Rezultatul a fost preluarea deplină a costurilor momentului chiar de către PSRM. În plus, a cerut lui Ciocoi să introducă starea de urgență în Parlament, chiar dacă e neconstituțional. Cum premierul interimar a considerat documentul său e o simplă o recomandare, insistând că este un guvern interimar, a fost nevoit să adopte starea de urgență pe baza inițiativei unor parlamentari PSRM. Rezultatul a accentuat dezastrul.

Pentru că situația era evident ne-constituțională, a atacat Curtea, Președintele CCM, cu precădere acolo unde nu a reușit să impună un alt judecător al său. Așa că a venit cu ideea chisnovatică de a modifica în Parlament hotărârea din 2019 prin care numea ca membru pe Președinta Curții, înlăturând-i ca răzbunare și impunându-și propriul judecător.O făcătură juridică demnă de manevrele lui Plahotniuc de schimbare a Constituției, dar într-un context fără ieșire. Atacul la adresa Curții Constituționale a dus la mobilizarea majoră și emoția cetățenilor și a Curții. CCM a suspendat hotărârea de anulare a numirii Domnicăi Manole, președintele CCM, precum și pe cea de numire a unui alt judecător, apoi a respins ca neconstituțional demersul, în timp ce mii de cetățeni s-au mobilizat în fața Curții Constituționale pentru a o apăra. Dodon i-a dat Maiei Sandu ocazia să mobilizeze lumea în stradă, oferind și ținta în viitoarea campanie, și dușmanul public care trebuie eliminat: Igor Dodon.

 

Blocarea loviturii împotriva Curții Constituționale

Postura de necunoscător al regulilor, legii, prevederilor și funcționării Curții Constituționale, dar și a detaliilor tehnice și instituționale, care s-au dovedit străine fostului Președinte Igor Dodon, i-a adus un eșec major, dar și victoria răsunătoare a Maiei Sandu. Practic orice Declarație a Parlamentului, fără efecte juridice – cum a fost cea de declarare a respingerii Hotărârii CCM privind existența condițiilor pentru dizolvarea Parlamentului – nu poate fi atacată la CCM dar nici nu produce efecte juridice. Hotărârea CCM da. Apoi orice hotărâre a Parlamentului sau orice lege adoptată poate fi atacată la CCM iar, în cazul legilor, procedura trece pe la Președinte. Deci pentru a avea forță juridică, intră sub controlul de constituționalitate.

Așa s-a întâmplat și cu aberațiile lui Dodon de vineri. Hotărârile sale au fost contracarate marți dimineață când Curtea a respins fără drept de apel demiterea Președintelui CCM și numirea altui judecător. Oricum judecătorul însuși dăduse bir cu fugiții cu câteva ore înainte, cerând respingerea sa. Greșeala a ținut și de ignorarea prevederii explicite vizând modul de demitere a unui judecător al Curții Constituționale.

Dodon a reușit doar să stârnească reacții internaționale unanime de la toate organismele internaționale, Ambasade și capitale, plus Consiliul Europei și Comisia de la Veneția sau Curtea Constituțională din România. În colțul său nu a avut pe nimeni: chiar și MAE rus a vorbit doar despre ingerința în treburile interne din partea unor diplomați și state occidentale – inclusiv România – dar nu i-a spus lui Dodon să-i dea înainte că are dreptate.

Apoi miercuri, deznodământul a marcat înfrângerea definitivă a lui Igor Dodon, PSRM, Partidul Șor și acoliții, dar și victoria fără dubiu, cu repetiție, a Maiei Sandu. Curtea Constituțională a declarat neconstituțională instituirea stării de urgență pe fond, prin absența unor condiții speciale, și pe formă, prin modul în care a fost adoptată, fără respectarea prevederilor legale. Rezultatul a fost aclamat din stradă de manifestanții PAS care erau reuniți pentru a treia zi consecutivă pentru a apăra CCM. Un excelent debut de campanie electorală pentru alegerile generale.

Cronica unui dezastru anunțat. Cum a rămas Dodon cu mâna întinsă

La un moment dat, în această evoluție, Dodon s-a prins că pierde și a încercat să schimbe jocul, pe ultima sută de metri, și să pară opoziția constructivă, care participă la decizie, deci nu e înfrânt, ci parte a soluție, deci a victoriei. A cerut consultări de urgență pentru a stabili elementele tehnice ale organizării alegerilor anticipate, de la finanțare la calendar. O mână întinsă prea târziu și cu prea multă ușurință, echivalentă unei abdicări. Dar nu i s-a permis nici măcar scena depunerii sabiei în fața învingătorului, pentru a nu-i potența narațiunea în campanie. A fost refuzat pentru că, deja, nu mai era nevoie de el în joc. Era un simplu perdant, un spectator care contempla jocul făcut de decidentul real și deținătorul puterii, Președintele Maia Sandu. Și Parlamentul a fost dizolvat.

Acum Igor Dodon vede că a pierdut tot. A polarizat electoratul, și-a creat sieși și propriului partid cea mai proastă situație, de fugă de răspundere, de fugă de alegători și de agățare de fotoliile parlamentare. Apoi a marcat cea de a 3-a – a 4-a înfrângere consecutivă politică la rând, capotând în fața Maiei Sandu, care, la rândul său, a marcat victorie după victorie. Polarizarea a scos din Parlament orice urmă de opoziție cu aspirații reale, iar emoția creată a adus lumea în stradă, mobilizând electoratul adversarului. În plus, a marcat scăderea drastică în sondaje a înfrântului, PSRM. Igor Dodon s-a dovedit cel mai eficient agent electoral al Maiei Sandu.

La cum arată astăzi situația, Dodon a împins-o pe Maia Sandu spre o majoritate constituțională. Partidele alternative ale dreptei pro-românești și unioniste urmează să fie reconstruite, iar pe stânga șansele sunt reduse pentru alte partide de a intra în Parlament, cu excepția PSRM, care înregistreză o scădere drastică sub PAS-ul Maiei Sandu. Târât acolo de pietroiul spânzurat de gâtul său, Igor Dodon riscă azi să piardă și șefia partidului, după ce va pierde alegerile.

Drumul Maiei Sandu e clar astăzi: va prelua puterea deplină și va asuma guvernarea. Cu reforme, unele dure și dureroase, utile dar complicate. Responsabilitatea guvernării era imposibil de evitat. Mai mult, reformele sunt absolut necesare, și numai aceste reforme în justiție, pentru combaterea corupției, pot asigura o stabilitate și credibilitate Republicii Moldova. Și în fața propriilor cetățeni, dar și în fața partenerilor de dezvoltare și a investitorilor de pretutindeni. Doar așa vor veni și fondurile europene, și sprijinul din România. Ca și detenta de prosperitate pentru proprii cetățeni. O șansă inegalabilă pentru Președintele Maia Sandu.

Comentarii


    Lasă un răspuns


    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    MainNews

    FREE
    VIEW