🇷🇴 Prezență vot alegeri prezidențiale

Mai mulți membri ai Guvernului britanic condus de Boris Johnson au demisionat. Până acum, au demisionat ministrul britanic pentru Copii şi Familie, Will Quince, secretarul de stat însărcinat cu serviciile financiare, John Glen, Laura Trott, asistenta ministrului pentru Transporturi, iar marți au renunțat la funcții ministrul de Finanţe, Rishi Sunak, şi cel al Sănătăţii, Sajid Javid.

Will Quince a explicat că nu a avut „de ales” după ce a repetat „cu bună-credinţă” în presă elementele furnizate de serviciile premierului, „care s-au dovedit a fi inexacte”.

La rândul său, Laura Trott a menționat că și-a pierdut încrederea în premierul Boris Johnson. Marţi, din guvernul condus de Johnson demisionaseră Rishi Sunak și Sajid Javid, cei doi oficiali invocând faptul că „și-au pierdut încrederea” în premierul Boris Johnson.

Presa britanică se aşteaptă la căderea guvernului de la Londra și relatează despre această criză profundă, provocată „chiar de prim-ministru”.

Secretarul de stat britanic însărcinat cu serviciile financiare, John Glen, a demisionat și el, miercuri, în semn de protest faţă de premierul Boris Johnson. „Nu mai pot împăca angajamentul meu faţă de acest rol şi faţă de sectorul serviciilor financiare cu lipsa totală de încredere în conducerea dumneavoastră continuă a ţării noastre”, a declarat John Glen în scrisoarea trimisă premierului.

Scandalul

Totul a început după ce Chris Pincher, un cunoscut politician britanic, a demisionat din Guvern după ce presa a scris despre el că s-a îmbătat și a pipăit doi bărbați într-un club. Deși nu a recunoscut direct acuzațiile, în scrisoarea de demisie, Pincher i-a spus premierului Boris Johnson că „a băut mult prea mult” și „s-a făcut de râs”.

Ceea ce l-a băgat pe Johnson în necazuri și mai mari, însă, au fost explicațiile ofițerilor de presă de pe Downing Street în încercarea de a explica de ce Pincher a fost vreodată în guvern. După ce a demisionat din funcție, presa britanică a făcut dezvăluiri despre comportamentul său din trecut, care lasă de dorit.

Ofițerii de presă au spus că Boris Johnson nu era la curent cu acuzațiile care i-au fost aduse lui Pincher, ceea ce nu era adevărat, după cum s-a aflat ulterior.

De aici și explicația demisiei lui Will Quince, care a menționat că nu a avut „de ales” după ce a repetat „cu bună-credinţă” în presă elementele furnizate de serviciile premierului, „care s-au dovedit a fi inexacte”.

La început, când au apărut noi detalii despre comportamentul inadecvat al lui Pincher, în lumina demisiei acestuia, Downing Street a negat inițial că premierul ar fi știut ceva despre acuzații.

Când a devenit clar că acest lucru nu va ține la public, echipa lui Johnson a dat-o la întors și a transmis că acesta a știut, totuși, despre câteva dintre acuzații, dar că acestea au fost „rezolvate”.

Apoi, marți dimineață, Simon McDonald, fostul înalt funcționar public de la Foreign Office, a dezvăluit că Johnson fusese informat personal despre rezultatul unei anchete privind comportamentul lui Pincher.

Indiferent de orice justificare pe care Downing Street a încercat să o ofere, judecata lui Johnson – și modul în care a gestionat această ultimă criză – este acum pusă serios sub semnul întrebării.

O temă comună a multitudinii de scandaluri din jurul său – de la „Partygate”, când Johnson a fost amendat de poliție pentru că a încălcat regulile de distanțare socială impuse de pandemia de COVID-19, până la încercările sale de a proteja un parlamentar care încălcase regulile de lobby – este modul în care guvernul a gestionat greșit consecințele problemei inițiale.

„Cea mai mare amenințare la adresa acestui guvern este propria sa incompetență uluitoare. Echipa din jurul premierului pare să nu aibă nicio idee despre cât de rău arată situația, de fapt. Nimeni nu se pricepe să dea interviuri. Am pierdut complet controlul”, a declarat un înalt oficial guvernamental pentru CNN.

Un ministru al guvernului, care a preferat să-și păstreze anonimatul, a declarat că mulți membri din executivul britanic consideră că principala problemă este că Johnson dă tonul comportamentului.

„Este greu pentru cineva cu o viață personală atât de colorată ca a lui să le reproșeze oamenilor că se comportă necorespunzător”, au spus aceștia.

Încrederea în Johnson ca lider – atât al guvernului britanic, cât și la șefia Partidului Conservator – pare să se destrame atât în rândul publicului, cât și în rândul propriilor săi parlamentari. Parlamentarii Partidului Conservator au încercat – și nu au reușit – să îl demită luna trecută.

Parlamentarii conservatori încep să își piardă speranța că, chiar dacă Johnson este înlăturat de la putere, nu va fi posibil să repare daunele pe care le-a făcut partidului înainte de următoarele alegeri programate în 2024.

Chiar mai îngrijorător pentru cei care și-au pierdut încrederea în premier, acesta pare hotărât să lupte în continuare.

Acest lucru îi alarmează pe parlamentarii conservatori, puțini dintre ei cred că Johnson are o înțelegere reală a cât de rău au ajuns lucrurile – și nu văd nicio modalitate de a-l face pe prim-ministru să înțeleagă.

Gestionarea defectuoasă de către guvern a demisiei lui Pincher înseamnă că scandalul este acum legat de Johnson personal. El a fost cel care a ales să îl numească pe Pincher într-o funcție de top în guvern – deși știa cât de grave erau acuzațiile împotriva lui și chiar dacă știa că o plângere împotriva lui fusese confirmată.

De ani de zile, principalul atu al lui Johnson a fost capacitatea sa de a se conecta cu alegătorii, personal. Brandul său de populism optimist a fost – cel pțin, așa credeau parlamentarii conservatori – forța care a făcut ca o majoritate a publicului britanic să voteze pentru Brexit în 2016 și care le-a oferit conservatorilor o majoritate parlamentară de 80 în 2019.

Dar, în timp ce guvernul lui Johnson se clatină de la o criză la alta, parlamentarii săi se tem acum că învață pe pielea lor ce se întâmplă atunci când un populist își pierde popularitatea.

Foto: Inquam Photos / George Calin

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp