Cât i-ar costa pe membrii actuali ai UE extinderea blocului comunitar cu nouă membri şi care ar fi principalele schimbări necesare
Extinderea UE pentru a include nouă noi ţări, inclusiv Ucraina, ar costa membrii actuali ai blocului comunitar peste 256,8 de miliarde de euro, conform unor calcule interne. Efectul secundar ar fi transformarea multor ţări care în prezent sunt beneficiari neţi ai fondurilor UE (între care România – n.r.) în contribuabili neţi. Financial Times scrie că UE estimează că Ucraina ar avea dreptul la 186 de miliarde de euro după aderare, iar calculele interne sugerează că subvenţiile agricole vor scădea cu 20% în urma extinderii cu nouă state membre.
Costul uriaş al extinderii a fost dezvăluit în contextul în care 51 de lideri europeni se întâlnesc la Granada, în Spania, în cadrul unei reuniuni a Comunităţii Politice Europene, pentru a discuta următoarele etape pentru cei nouă vecini care aşteaptă să adere la UE.
„Toate statele membre vor trebui să plătească mai mult şi să primească mai puţin de la bugetul UE; multe state membre care sunt în prezent beneficiari neţi vor deveni contribuabili neţi”, se arată în documentul secretariatului Consiliului UE, citat de Financial Times (FT). Calculele au fost făcute în cazul unei uniuni extinse care ar include Ucraina, Moldova, Georgia şi şase state din Balcanii de Vest.
Ucraina, de departe cea mai mare dintre cele nouă ţări care au fost acceptate ca potenţiali candidaţi, ar avea dreptul la 186 de miliarde de euro pe o perioadă de şapte ani, potrivit documentului. Această sumă s-ar adăuga la estimările actuale ale costurilor de reconstrucţie a Ucrainei, care au fost evaluate la aproximativ 400 de miliarde de euro anul acesta de către Banca Mondială.
Bilanţul financiar al adăugării tuturor celor nouă membri la bugetul existent, cunoscut sub numele de cadru financiar multianual, ar fi de 256,8 miliarde de euro. Efectele în lanţ pentru statele membre actuale ar include o reducere de aproximativ o cincime a subvenţiilor agricole, mai scrie FT.
Cu toate că extinderea completă ar putea dura un deceniu sau mai mult şi ar forţa reforme importante ale acordurilor bugetare existente, amploarea estimată a schimbărilor necesare ar înclina în mod decisiv echilibrul financiar în cadrul blocului.
Extinderea a devenit unul dintre cele mai urgente subiecte pentru UE, liderii reunindu-se vineri pentru a discuta despre modul în care va fi orientată dezbaterea viitoare pe teme-cheie, printre care bugetul, numărul de locuri în Parlamentul European, viitorul politicii agricole comune şi dacă un bloc extins ar putea continua să voteze în unanimitate în anumite domenii.
De asemenea, se dezbate dacă UE ar trebui să continue cu un proces al unei integrări cu două viteze, permiţând statelor membre să se alăture treptat blocului comunitar, sau dacă ar trebui să se ţină de principiul „totul sau nimic”.
La începutul acestei săptămâni, şeful diplomaţiei UE, Josep Borrell a declarat că se opune celor care sunt în favoarea unui proces de aderare treptată, afirmând că ar fi imposibil de pus în aplicare. „Aderarea este aderare. Punct şi de la capăt”, a declarat el la o reuniune în Ucraina.
CE ŢĂRI AR PIERDE FONDURILE DE COEZIUNE ÎN CAZUL EXTINDERII UE
Un diplomat de rang înalt a declarat pentru The Guardian că se aşteaptă ca bugetul să fie cel mai controversat subiect şi că trebuie să fie stabilit până în 2027, când va începe următorul ciclu financiar. În acest fel, UE ar putea arăta că este pregătită, eliminând orice scuză care ar întârzia discuţiile ulterioare pe tema dacă şi cât de repede ar putea adera Ucraina, Moldova şi statele din Balcanii de Vest.
Preşedintele Consiliului European, Charles Michel, a declarat că termenul limită pentru extindere ar trebui să fie 2030, dar sursa diplomatică a declarat că o astfel de dată este „aleatorie” şi nu are sens. Potrivit acesteia, o ţintă pentru 2027 ar concentra gândirea liderilor UE pe următorii doi ani şi ar oferi un cadru pentru o discuţie reală – şi nu una conceptuală.
Documentul care a făcut obiectul unei scurgeri de informaţii estimează că bugetul UE ar creşte cu 21%, ajungând la 1,47 trilioane de euro, dacă toate cele nouă ţări ar adera. Acest lucru ar implica o creştere semnificativă a contribuţiilor Germaniei, Franţei şi Ţărilor de Jos, cu perioade de tranziţie necesare pentru a mări finanţarea.
Suma cheltuită pentru agricultură s-ar modifica, de asemenea, iar Ucraina ar avea dreptul la 96,5 de miliarde de euro pe o perioadă de şapte ani, un alt cost pe care statele membre ar trebui să îl ia în considerare. Potrivit studiului, această schimbare financiară ar forţa reduceri de aproximativ 20% ale subvenţiilor agricole pentru statele membre actuale. Ucraina a susţinut că, în calitate de lider mondial pe piaţa cerealelor, a uleiului de floarea-soarelui şi a păsărilor de curte, aderarea sa ar consolida securitatea alimentară a UE.
Un alt fond cheie, Fondul de coeziune, care oferă bani pentru infrastructura din ţările mai puţin dezvoltate, ar fi, de asemenea, afectat în mod semnificativ de extindere. Ucraina s-ar califica pentru plăţi în valoare de 61 de miliarde de euro din fondurile de coeziune ale UE, care au ca scop îmbunătăţirea infrastructurii în statele membre mai sărace.
Conform formulei financiare actuale, Republica Cehă, Estonia, Slovenia, Cipru, Malta şi Lituania nu ar mai fi eligibile pentru aceste fonduri de coeziune.
Calculele au fost efectuate de secretariatul general al Consiliului UE, organismul care reprezintă guvernele celor 27 de state membre ale blocului comunitar, în contextul în care UE analizează dacă va fi de acord să deschidă negocieri oficiale de aderare cu Ucraina până la sfârşitul acestui an, aşa cum a solicitat Kievul. Studiul utilizează o simplă extrapolare a normelor bugetare existente ale UE, care ar fi aproape sigur ajustate în cazul extinderii. Studiul nu a fost elaborat în colaborare cu Comisia Europeană, organul executiv al blocului, şi nici nu a fost aprobat de aceasta. Nu ia în considerare, de asemenea, posibilitatea unei aderari a Turciei, precizează FT.
AVANTAJELE UNEI EXTINDERI UE
„În timp ce pentru mai multe politici, oportunităţile pot depăşi costurile/riscurile, iar extinderea va aduce beneficii pentru actualele state membre, extinderea va avea, de asemenea, un impact de anvergură asupra bugetului UE”, se arată în document. „Aceste provocări foarte importante pentru UE vor trebui să fie abordate cu atenţie, de asemenea, pentru ca această nouă extindere să fie cel puţin acceptată, dacă nu susţinută de cetăţenii noştri”, adaugă documentul.
Documentul citat de FT subliniază totodată oportunităţile pe care le oferă extinderea UE, inclusiv consolidarea influenţei geopolitice a UE, creşterea dimensiunii pieţei interne a blocului cu 66 de milioane de persoane, ajungând la 517 milioane, şi rezolvarea problemei deficitului de forţă de muncă.
Dar documentul arată clar că impactul Ucrainei asupra regimului de subvenţii agricole al UE ar fi cel mai semnificativ. Ucraina ar fi cel mai mare beneficiar al blocului, cu 41,1 milioane de hectare de suprafaţă agricolă utilizată, împingând Franţa pe locul al doilea. Acest lucru ar însemna că plăţile pentru beneficiarii actuali ar scădea cu 20,3 % pe hectar de teren agricol eligibil.
În afară de Ucraina, adăugarea celorlalte opt ţări ar costa în total 29,9 miliarde de euro din plăţile PAC.
„Aceste cifre nu vor funcţiona pentru nimeni”, a declarat Mujtaba Rahman, director general pentru Europa la Eurasia Group. „Ele arată clar că va fi nevoie de o reformă profundă a bugetului UE şi a principalelor sale politici dacă Ucraina va adera vreodată, sau că întreaga chestiune ucraineană va trebui să fie tratată în mod inovator şi în afara structurilor bugetare existente ale UE”, a arătat expertul citat de FT.
PRINCIPALELE SCHIMBĂRI NECESARE ÎN STRUCTURA UE PENTRU ACCEPTAREA NOILOR MEMBRI
Luna trecută, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că UE trebuie să se pregătească de îndată pentru schimbările radicale necesare pentru ca Ucraina şi alte ţări să devină membre ale blocului.
Există îngrijorări legate de faptul că, deşi UE a stabilit obiective de reformă pentru Ucraina, Moldova şi celelalte şapte ţări care aşteaptă să adere la bloc, nu a prezentat încă propuneri detaliate privind schimbările care ar fi necesare şi în statele membre.
Liderii Uniunii Europene vor discuta, în cadrul summiului care va avea loc la Granada în perioada 5-6 octombrie, despre modul de reformare a blocului de 27 de ţări pentru a accepta noi membri, lansând astfel un lung proces de pregătire a UE pentru extindere până la termenul limită provizoriu de 2030.
Reuters prezintă câteva aspecte pe care oficialii UE şi grupurile de reflecţie se concentrează pentru a pregăti blocul să primească mai multe ţări, dar precizează că guvernele UE sunt departe de a fi de acord cu privire la oricare dintre ele.
PROCESUL DECIZIONAL AL UE
UE decide în majoritatea cazurilor cu majoritate calificată, însă în ceea ce priveşte politica externă şi de securitate, impozitele, finanţele UE, unele domenii ale justiţiei şi afacerilor interne, securitatea socială, extinderea şi modificările aduse tratatelor UE, un singur veto poate anula schimbările. Unanimitatea este deja dificilă în rândul celor 27 de membri ai UE, iar în cazul în care opt ţări candidate se vor alătura UE, unanimitatea între 35 de ţări va fi şi mai dificilă. Dacă se adaugă două ţări care aşteaptă încă statutul de candidat, ar fi şi mai greu ca 37 de ţări să ajungă la aceeaşi decizie.
Prin urmare, una dintre ideile discutate este aceea de a decide totul prin majoritate calificată.
O altă idee este aceea de a utiliza „clauzele pasarele” speciale, existente pentru a ocoli cerinţa unanimităţii.
O altă propunere este de a modifica numărul de voturi necesare pentru a forma o minoritate de blocare – de la sistemul actual de 55% din statele membre reprezentând 65% din populaţia UE, la 60% din ţările reprezentând 60% din populaţie.
De asemenea, UE va trebui să regândească numărul de locuri în Parlamentul European şi, probabil, şi numărul de comisari în cadrul Comisiei Europene, unde fiecare stat membru are în prezent câte unul.
BANI
UE îşi finanţează politicile cu un buget egal cu aproximativ 1% din venitul naţional brut (VNB) al UE, care pentru perioada 2021-2027 este de 1.074. 000 de miliarde de euro. Acest buget provine în principal din contribuţiile naţionale, taxele vamale şi o parte din anumite impozite.
Aproximativ o treime este cheltuită pentru Politica Agricolă Comună (PAC) a UE – în principal plăţi directe către agricultori, legate de suprafaţa de teren pe care o deţin.
O altă treime este destinată creşterii nivelului de trai în regiunile mai sărace ale UE, ceea ce înseamnă, de fapt, un transfer de bani de la ţările mai bogate către cele mai sărace.
Cu 10 noi membri, toţi cu un PIB pe cap de locuitor mai mic decât media UE şi mulţi dintre ei, cum ar fi Ucraina, o mare putere agricolă, care ar fi eligibili pentru o mare parte din fondurile PAC (politica agricolă comună – n.r.), UE va trebui să reevalueze ceea ce plăteşte şi cum finanţează.
Grupul de reflecţie CEPS estimează că dacă Ucraina ar fi fost membră a UE în prezent, ar fi primit 18-19 miliarde de euro net din bugetul UE, ceea ce înseamnă că acei contributori neţi la bugetul UE ar trebui să plătească cu 10% mai mult decât în prezent, iar Spania ar trece de la statutul de mic beneficiar net al fondurilor UE la cel de mic contributor net.
Institutul de Geopolitică de la Bruxelles consideră că toţi beneficiarii actuali neţi ai bugetului UE ar deveni contributori neţi după extinderea la 36 de ţări (aceştia exclud posibilitatea aderării Turciei ca fiind nerealistă din punct de vedere politic).
Una dintre soluţiile vehiculate este creşterea bugetului cu peste 1,0% din VNB-ul UE. Pentru ca acest lucru să fie mai uşor de digerat de guvernele care se plâng deja că plătesc prea mult pentru visteria UE, s-ar putea realiza prin intermediul unor noi surse de venituri sau prin impozite specifice.
Unii propun, de asemenea, ca ţările UE să fie autorizate să se împrumute în comun în viitor pentru a finanţa activităţile UE, o idee extrem de controversată pentru statele membre.
LEGISLAŢIE
După ce ani de zile s-a luptat fără succes cu Polonia şi Ungaria din cauza deficienţelor acestora în ceea ce priveşte statul de drept, UE vrea să se asigure că, înainte de a accepta noi membri, dispune de modalităţi eficiente de a impune respectarea valorilor şi legilor UE.
În prezent, UE poate suspenda fondurile UE către o ţară dacă poate dovedi că încălcările statului de drept pun în pericol cheltuirea corespunzătoare a banilor UE, lucru pe care l-a făcut în cazul Poloniei şi al Ungariei.
O idee de consolidare a acestui mecanism este de a permite suspendarea fondurilor UE nu doar pentru că acestea ar putea fi cheltuite în mod necorespunzător, ci pur şi simplu pentru că un guvern încalcă regulile democraţiei, cum ar fi alegerile libere şi corecte şi libertatea presei, sau pentru că încalcă drepturile fundamentale.
Pentru a preveni tergiversarea procesului disciplinar, una dintre ideile propuse este ca guvernele UE să fie obligate să decidă în termen de şase luni, printr-un vot cu o majoritate de patru cincimi, dacă o ţară nu respectă statul de drept, o decizie care ar priva statul respectiv de un vot la reuniunile de elaborare a politicilor UE.
În cazul în care încălcarea statului de drept continuă, ar urma să existe sancţiuni automate după cinci ani, care ar fi intensificate după 10 ani, inclusiv riscul de a pierde calitatea de membru al UE.
INTEGRARE CU DOUĂ VITEZE
Pe măsură ce UE se va extinde la mai mult de 30 de ţări, va deveni din ce în ce mai dificil ca toate acestea să se integreze cu aceeaşi viteză, ceea ce ar încetini dezvoltarea UE la cel mai mic numitor comun. O soluţie propusă este revenirea la conceptul îndelung dezbătut al unei „Europe cu mai multe viteze” şi crearea a patru cercuri de integrare:
– un cerc interior (cu o integrare profundă în domenii precum zona euro şi spaţiul Schengen cu frontiere deschise)
– UE în ansamblu
– un cerc mai larg de membri asociaţi, care implică participarea la piaţa unică şi la uniunea vamală a UE şi aderarea la principiile comune ale UE
– Comunitatea Politică Europeană (CPE), ca nivel exterior de cooperare politică fără a fi obligată să respecte legislaţia UE.
Sursa foto: Pixabay
Comentarii