Continuă epopeea Roșia Montană: Gabriel Resources solicită anularea hotărârii prin care statul român a avut câștig de cauză
Gabriel Resources a depus o cerere prin care solicită anularea hotărârii Centrului Internaţional de Reglementare a Disputelor privind Investiţiile de pe lângă Banca Mondială prin care România a avut câștig de cauză în disputa privind exploatarea aurului de la Roșia Montană. De asemenea, reprezentanții companiei canadiene solicită suspendarea cheltuielilor de judecată, în cuantum total de 10 milioane de dolari, pe care ar trebui să le achite statului român.
Potrivit unui anunț publicat pe 4 aprilie, Gabriel Resources mai are în conturi doar 1,5 milioane de dolari, iar reprezentanții companiei spuneau că se așteaptă ca suma să fie epuizată până la finele lunii mai 2024. Ulterior, aceștia au revenit cu un nou anunț, în care susțin că, datorită unei campanii de plasamente și amânării unor cheltuieli, ar putea rezista până în noiembrie 2024.
ANAF a pus sechestru pe acțiunile deținute de Gabriel Resources
În tot acest timp, statul încearcă să își recupereze banii. Gabriel Resources nu poate vinde acțiunile pe care le deține în proiectul de la Roșia Montană. Potrivit Economica.net, ANAF Alba a pus sechestru pe participația de 80,6858% deținută de Gabriel Resources în firma Roșia Montană Gold Corporation.
„Compania se află în discuții cu investitorii existenți, dar și cu alte părți interesate pentru a obține fonduri suplimentare pentru finanțarea obiectivelor strategice viitoare (care pot include, după caz, costurile oricărei proceduri potențiale de anulare) și în scopuri generale de capital de lucru”, a anunțat Gabriel Resources.
Cum s-a ajuns aici
Povestea exploatării aurului de la Roșia Montană de către firma Gabriel Resources debutează la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000. Potrivit Rise Project, care a publicat documente în acest sens, licența de exploatare a aurului a fost acordată în 1999 către companiei statului Minvest, fără licitație, iar un an mai târziu, a ajuns, tot fără licitație, la compania privată Roșia Montană Gold Corporation, cea la care Gabriel Resources deținea aproximativ 80% din acțiuni, restul fiind ale statului român.
Statul român a dat cu piciorul unei afaceri de peste 9 miliarde de dolari
În anul 2000, RMGC a început în zonă primele studii de teren, iar în 2006 compania a depus raportul pentru obținerea acordului de mediu. Potrivit documentației tehnice, publicată în presa de la acea vreme, la Roșia Montană există aproximativ 14,6 milioane uncii de aur, însă se pot extrage doar 10,1 milioane uncii de aur. Prin extragere şi prelucrare se obţine un randament de extracție de circa 80%, ceea ce înseamnă că producţia de aur realizată este de 8,63 milioane uncii.
Potrivit calculelor noastre, la un preț de aproximativ 2039 de dolari/uncie (n.r. – înregistrat pe 6 februarie 2024), rezultă o valoare de 17,5 miliarde de dolari. Statul român urma să încaseze inițial o redevență de 4%, procent care ulterior a crescut la 6%, adică în jur de 1 miliard de dolari. Însă aceasta ar fi fost doar o mică parte din cât ar fi putut câștiga România. Din compania de proiect, RMGC, statul deținea aproape 20% din acțiuni, astfel că ar fi încasat 20% din profitul pe care l-ar fi înregistrat în cei 16 ani de exploatare. În plus, ar mai fi obținut bani din impozitul pe profit, contribuții ale celor peste 2.000 de angajați. În total, arătau estimările RMGC, România ar fi încasat în jur de 53% din veniturile totale ale exploatării, adică în jur de 9,2 miliarde de dolari, la valoarea de astăzi a aurului.
În anul 2013, în contextul în care guvernul condus de Victor Ponta trebuia să decidă începerea exploatării, câteva mii de cetățeni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva unei asemenea decizii. Ei erau nemulțumiți de metoda de extragere aleasă, care ar fi presupus utilizarea a aproximativ 250.000 tone de cianură.
În zadar au încercat să explice susținătorii proiectului că aceeași tehnologie este folosită în mine din SUA, Noua Zeelandă, Canada, Italia, Finlanda, Spania sau Suedia, iar, în final, guvernul a cedat și a mutat responsabilitatea către Parlament. În iunie 2014, pe fondul presiunii publice, legislativul de la acea vreme, din care făcea parte Victor Ponta, dar și actualul premier, Marcel Ciolacu, a respins aproape în unanimitate proiectul de modificare a Legii minelor, cel care ar fi permis exploatarea.
„O să fiu sincer şi o să vă spun că eu, ca deputat, o să votez împotrivă, dar pe de altă parte, ca prim ministru, nu am dreptul… (…) acum ştiu mult mai bine ce am de făcut: (…) în primul rând să fac o administraţie necoruptă şi mai performantă şi în al doilea rând să deschid România pentru tot ce înseamnă investiţii din toată lumea, fie că vorbim de energie. De Roşia Montană, sigur, s-a vorbit mai mult, pentru că e un proiect cunoscut, dar eu vreau să promovăm legea minelor”, afirma Victor Ponta, în iunie 2013, potrivit Agerpres.
Ulterior, în iulie 2015, Gabriel Resources a acționat în judecată statul român pentru a cere despăgubiri.
Ajuns în fruntea guvernului în decembrie 2015, Dacian Cioloș, un critic al proiectului, a demarat procedurile pentru includerea zonei de la Roșia Montană în patrimoniul UNESCO, ceea ce s-a și întâmplat în iulie 2021.
Sursa foto: Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu
Comentarii