REPORTAJ Fuga de război: Cum au fost primiți sute de refugiați în București FOTO&VIDEO
În contextul conflictului militar de la granița României, Gara de Nord s-a transformat complet, devenind zonă de tranzit pentru refugiații ucraineni. Sala de așteptare pentru călători și un restaurant din incintă au devenit centre de ajutorare pentru refugiați. Luni după-amiaza, un tren CFR a adus din Iași în București aproape 400 de refugiați ucraineni. Majoritatea, femei și copii. Toți, fugind din calea războiului.
Pentru mulți români, ora 18:00, într-o zi de luni, înseamnă încheierea programului de lucru și, după caz, fie își închid laptopul din confortul și liniștea sufrageriei, fie pleacă de la birou și se întorc acasă.
La aceeași oră la care unii dintre noi ne căutam confortul propriei locuințe, sute de ucraineni, majoritatea femei și copii, au ajuns în București, departe de casă, de tați, soți sau frați.
Am ajuns în Gara de Nord puțin după ora 17:00, când pregătirile pentru primirea refugiaților din Ucraina erau în toi. Era aglomerat, ca în orice altă zi a săptămânii.
Jandarmeria, Poliția, Inspectoratul General pentru Imigrări, pompierii, translatorii, voluntarii, toți făceau planuri pentru primirea refugiaților. La ultima linie a gării, un grup de oameni, mulți purtând veste galbene, portocalii sau roșii (în funcție de rol), făceau planul de bătaie: câte o echipă, din care făcea parte obligatoriu un translator, era alocată fiecărui vagon, pentru preluarea oamenilor.
Momentul în care trenul Iași – București ajunge în Gara de Nord
Surprinsă de organizarea exemplară, în timp ce caut în unghi bun pentru fotografii, ascult conversația unor jandarmi:
„Nici n-am apucat să trecem peste o criză, că vine alta”. „Da, abia am trecut de pandemie, acum vine războiul peste noi. Săracii”, afirmă al doilea, referindu-se la refugiații care urmau să vină.
În sfârșit, îmi găsesc locul, iar lângă mine se oprește un bărbat care se uită nerăbdător să vadă trenul din timp.
„Așteptați pe cineva drag?”, îl întreb.
„Nu, doamnă. Vreau să văd ce a făcut Putin (Vladimir Putin, președintele Rusiei – n.red.) din bieții oameni. Am fost în armată, nici în ’89 n-am văzut așa ceva. Dar noi, România, suntem în siguranță. NATO este pregătită!”, îmi răspunde el.
Trenul ajunge, într-un final, cu o mică întârziere. Vagoanele sunt golite pe rând, pentru a nu se crea busculate. Refugiații coboară timid din vagoane, cu bagaje sumare, fiind întâmpinați de jandarmi și voluntari, reporteri și camere de filmat. Femeile erau speriate, obosite, multe cu copii de mână. În geci roz, neatinse parcă de durerea războiului, câteva fetițe sunt încântate de pereții colorați ai gării. Mulți micuți smulși din liniștea copilăriei și azvârliți în necunoscutele drumuri pe care-i poartă războiul, mă gândeam în timp ce se apropiau mai mult de mine.
În fața camerelor de filmat, o femeie izbucnește în plâns în timp ce încearcă să își spună povestea.
Mulți dintre refugiați se îndreaptă spre corturile portocalii amplasate în incinta gării, destinate cazării temporare a persoanelor care vin din zonele de conflict.
Foto: Main News
La un astfel de cort am cunoscut-o pe Anna. Are puțin peste 20 de ani și vine dintr-un oraș situat la 27 de kilometri de Odesa, de unde a plecat duminică. Mătușa și verișorii ei erau în cort, mi i-a arătat. Tatăl ei a rămas în Ucraina.
La jumătate de oră după miezul nopții avea tren spre Budapesta. De acolo, urma să plece în Cehia, la fratele ei. Drumul spre București a fost fără probleme, iar de urât, în afara rudelor, i-au ținut animalele de companie pe care le-a luat cu ea: o șopârlă și un șarpe.
A intrat în cort și a ieșit cu o cutie mică, perforată. Din cutie o scoate pe Yuka, o șopârlă Gecko, prima pe care am ținut-o în mână.
Foto: Main News
Anna mi-a spus resemnată că nu o să aibă o casă la care să se întoarcă. Nu am găsit nicio replică liniștitoare, doar am îmbrățișat-o, iar apoi ne-am despărțit. Mi-am continuat drumul prin gară, iar la un moment dat am fost oprită de voluntari, crezând că sunt refugiată. M-am bucurat să văd atâta implicare.
„Românii sunt români. S-au mobilizat. N-ai cum să nu faci ceva în situația asta”, am auzit o polițistă spunându-i unui călător curios. Da, românii s-au mobilizat exemplar, este concluzia la care am ajuns și eu.
Imagini: Main News
Foto articol: Inquam Photos / George Călin
Comentarii