Tensiunile din familiile românești s-au intensificat în această perioadă, când, din cauza izolării, cetățenii au fost nevoiți să stea în case. Pe perioada stării de urgență, numărul apelurilor care reclamă cazuri de violență domestică a crescut de două ori mai mult, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Acest fenomen de violență în familie accentuează un fenomen la fel de grav, cel al copiilor care pleacă de acasă din acuza abuzurilor și al neglijenței.

Vezi și Numărul reclamațiilor de violență domestică s-a dublat în timpul stării de urgență/ Câte fapte de agresiune au avut loc în primele luni ale anului 2020

ONG: Copiii, expuși mai mult la situații de violență domestică

Organizaţia Salvaţi Copiii arată că, în ultimul an, au fost făcute peste 6.000 de sesizări privind dispariții de copii.

ONG-ul atrage atenția asupra vulnerabilității sporite a copiilor în perioada de izolare socială și trage un semnal de alarmă asupra implicaţiilor pe termen lung ale fenomenului de minori care pleacă de acasă.

Fenomenul este amplificat de faptul că perioada izolării a expus copiii la un număr mai mare de situații de violență domestică, precum și de diferite forme de abuz în mediul online.

Motivele pentru care minorii pleacă de acasă

Principalele motive care îi determină pe copii să își părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt: neglijarea și lipsa de supraveghere din partea adulților.

De asemenea, conflictele repetate din familie, abuzurile asupra copiilor, fie ele fizice sau emoționale, reprezintă un alt factor care contribuie la această decizie.

Alte motive care-i determină pe copii să plece de acasă sunt blocajele în comunicarea cu părinții, cu precădere în situații dificile, abandonul școlar, consumul de alcool și substanțe halucinogene și  situația economică precară a familiei.

Conform IGPR, principalii factori care conduc la dispariția minorilor, precum şi refuzul întoarcerii acestora la domiciliu/instituția de protecție, sunt: neglijarea/nesupravegherea minorului, conflictele în familie, abuzurile asupra minorului, situaţia financiară precară a familiei etc.

„Când un adolescent pleacă de acasă, el este deja într-o stare psiho-emoțională fragilă și nu își dă seama că, în loc să găsească un refugiu, poate să cadă într-o capcană din care cu greu va fi tras înapoi. De aceea, programele de sprijin psihologic sunt esențiale, mai ales zilele acestea, când copiii petrec mai mult timp în mediul online și astfel devin mai vulnerabili în fața diverselor forme de abuz și exploatare. 2 În acest context, Salvați Copiii România și-a intensificat eforturile pentru a oferi sprijin psihologic părinților și copiilor, atât prin intermediul liniilor telefonice, cât și online”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.

Izolarea, o perioadă greu de suportat de copiii din familii defavorizate

Psihologul Keren Rosner e de părere că presiunea pe care copiii care provin din medii defavorizate au resimțit-o pe perioada izolării, când au fost nevoiți să petreacă mai mult timp în case, cu familia, i-a determinat pe unii dintre aceștia să ia decizia de a pleca de acasă.

„O perioadă în care copiii care nu au o relație bună cu părinții sunt nevoiți să stea împreuna și nu au avut posibilitatea să iasă și să se descarce emoțional în grupul de prieteni, să schimbe mediul, să între într-o altă atmosferă care să le genereze alte gânduri, emoții, altă stare, sigur că această presiune poate să determine o evadare care poate să fie premeditată”, a declarat psihologul Keren Rosner, pentru mainnews.ro.

În opinia psihologului, tensiunile din familii s-au intensificat pe perioada izolării.

„Decizia putea fi oprită de izolare, însă cred că a fost determinată mai mult de izolare și ce s-a întâmplat pe perioada izolării. Asta pentru că părinții care sunt abuzivi, consumatori de alcool, agresivi, atmosfera tensionată și relațiile disfuncționale din familie, cu siguranță s-au intensificat. Au fost accentuate stările de disconfort ale copiilor care trăiau deja în medii disfuncționale. (…)Faptul că au fost izolați și au trebuit să trăiască în mediile care oricum erau greu de suportat pentru ei, au generat astfel de decizii. (…)În general problemele care au escaladat în această perioadă sunt probleme vechi, doar că izolarea a amplificat tensiunile, problemele, certurile, violența. De foarte multe ori acești copii trăiesc în medii defavorizate.”, a mai adăugat psihologul.

643 de dispariții de minori pe perioada stării de urgență

Într-un răspuns făcut la o solicitare mainnews.ro, IGPR arată că, în perioada 16 martie-16 mai 2020 (când a fost instituită starea de urgență) au fost înregistrate mai puține sesizări pentru fenomen, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

Această scădere este posibil să fi fost determinată și de restricțiile de circulație impuse în această perioadă.

Astfel, în perioada 16.03-16.05.2020, structurile specializate de investigații criminale au fost sesizate de dispariția a 643 de minori.

Comparativ cu aceeași perioadă a anului 2019 se constată o scădere a sesizărilor, în cursul anului trecut înregistrându-se 792 astfel de situații (scădere cu 149 de cazuri).

Vârstele minorilor plecați de acasă:

• între 0-5 ani – 6 cazuri
• între 5-10 ani – 10 cazuri
• între 10-14 ani – 107 cazuri
• între 14-18 ani – 520 cazuri

Orașele/județele unde au fost sesizate cele mai multe dispariții:

• București – 98 cazuri
• Iași – 41 cazuri
• Constanța – 37 cazuri
• Vaslui – 31 cazuri
• Cluj – 30 cazuri
• Botoșani – 25 cazuri
• Maramureș și Neamț – 24 cazuri
• Galați – 23 cazuri

Bilanț tragic: Aproape 6 500 de sesizări pentru minori dispăruți de acasă în ultimul an

În decursul ultimului an (30 aprilie 2019 – 20 mai 2020), au fost înregistrate:

• 6.475 de sesizări privind minori care au dispărut de acasă
• 192 au vârste până la 10 ani
• 1.623 au vârsta cuprinsă între 10-14 ani
• 4.660 au mai mult de 14 ani

(Date furnizate de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliție)

• În peste 95% din sesizările de dispariții este vorba de plecări voluntare
• Cele mai multe dispariții sunt înregistrate în rândul adolescenților
• 40% sunt plecări voluntare din centre de copii
• 60% sunt plecări intenționate din familie

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp