🇷🇴 Prezență vot alegeri prezidențiale

Veniturile obținute din exporturile de resurse naturale, în special de gaze, reprezintă una dintre principalele surse de finanțare pentru Federația Rusă. Deși în ultimii ani statele din vestul Europei au susținut crearea de noi rute pentru importul de gaze rusești, războiul declanșat împotriva Ucrainei a făcut ca această paradigmă să se schimbe. 

Comisia Europeană încurajează statele membre să renunțe cât mai repede la gazele rusești, în primul rând pentru diminua cea mai bună sursă de finanțare a războiului, și pe termen mediu pentru obținerea independenței energetice.

Față de alte state membre, România se găsește într-o situație mai bună, importurile de gaze naturale din Federația Rusă fiind sub 20%. Gazele rusești sunt utilizate preponderent pentru acoperirea consumului mai ridicat înregistrat în perioada iernii. Chiar și așa, se pune întrebarea dacă România poate renunța complet la această sursă de aprovizionare. Într-un studiu publicat vineri, 1 aprilie, experții think-tank-ului The Energy Policy Group au analizat un asemenea scenariu, dar și care sunt opțiunile pe care le are România.

Scenariul sistării importurilor de gaze din Federația Rusă

Experții au analizat perioada aprilie 2022 – martie 2023, subliniind capabilitatea României de a-și îndeplini obligațiile de înmagazinare și a traversa iarna 2022-2023 fără importuri de gaze din Federația Rusă, în ipoteza nivelului de stoc de 26,4 TWh, propus de Comisia Europeană.

Aceștia au presupus un stoc disponibil de 6 TWh la 1 aprilie 2022, dar și câteva zile de extracție în luna aprilie (în ipoteza unor cu temperaturi moderate, corelate cu nivelul extracției din luna aprilie a anilor trecuți) și un consum de iarnă moderat, în linie cu consumurile înregistrate în anii trecuți(cu un vârf de 650 GWh/zi la mijlocul lunii ianuarie 2023), luând în calcul inclusiv repornirea consumatorilor industriali care și-au întrerupt activitatea în iarna care se încheie.

Potrivit acestora, aivelul de producție al perimetrelor actuale este presupus a fi într-un ușor declin, cu cca. 6% mai mic decât cel din urmă cu 12 luni. Cantitatea zilnică estimată a intra din perimetrele de producție actuale în SNT este, la 1 aprilie 2022, de 235 GWh/zi, ajungând, la 31 martie 2023, la
224 GWh/zi.

Conform sursei citate, pentru îndeplinirea probabilei obligații de înmagazinare a României de 26,4 TWh, dificultatea evidentă este lipsa cantităților pentru acumularea unui asemenea stoc în perioada de injecție. Cei 9,8 TWh necesari pentru a completa întreg stocul necesar în depozite în timpul verii echivalează cu o medie de 46 GWh/zi, simplificând, în fiecare dintre cele 214 zile ale intervalului aprilie – octombrie 2022, care ar „lipsi” pentru a ajunge la un stoc relativ consistent, suficient pentru a acoperi o bună parte din consumul de iarnă.

În sezonul rece, arată experții, deficitul de 6,7 TWh este provocat, în principal, de consumul
rămas neacoperit, mai ales în vârful de frig din ianuarie. Deși extracția începe cu un debit de 250
GWh/zi, atât declinul natural al ratei maxime de extracție (pe măsura golirii depozitelor), cât și
evitarea supra-extracției (pentru a nu epuiza timpuriu stocurile) împiedică acoperirea întregului
consum la nivel zilnic în aceste două săptămâni. Un al doilea risc, explică aceștia, ar fi oprirea depozitelor din lipsă de stoc: într-adevăr, chiar și cu un debit zilnic maxim inițial de 250 GWh/zi, cei 26,4 TWh înmagazinați pot ajunge să fie epuizați înainte de finalul lunii martie. Prin urmare, se impune o întrebuințare judicioasă a stocului, pentru ca epuizarea lui să fie evitată, sau măcar amânată cât mai mult.

Opțiuni de reducere a potențialului deficit de gaze

Potrivit analizei, scenariul de mai sus arată că României îi pot lipsi cca. 16,5 TWh de gaze naturale din import pentru perioada aprilie 2022 – martie 2023, un nivel în linie cu necesarul anual de import din anii anteriori. Opțiunile pentru reducerea deficitului se rezumă fie la accesarea unor noi surse de gaze (producție autohtonă sau importuri), fie la reducerea consumului pe termen scurt.

Noi surse de gaze

Cu privire la opțiune a producției suplimentare (adițională față de cea presupusă prin perimetrul
offshore Midia), potențiale opțiuni ar fi începerea sau creșterea producției din câmpuri onshore
noi (spre exemplu, zăcământul deținut de Romgaz la Caragele în județul Buzău, cu rezerve
estimate de cca. 30 mmc), sau prin încurajarea investițiilor pe termen scurt în mărirea ratei de
producție, sau redeschiderea perimetrelor onshore mai vechi – o opțiune mai puțin viabilă pe
termen lung, însă potențial benefică, în contextul dat.

Reducerea consumului

O opțiune pentru reducerea consumului, arată experții, ar fi reducerea temperaturii ambientale de către cetățenii care dețin centrale individuale. Dacă în 2,07 milioane de clădiri rezidențiale din totalul de 2,8 milioane s-ar reduce temperatura cu 1 grad Celsius s-ar realiza o economie de 1,9 TWh, în vreme ce, dacă temperatura ar fi redusă cu 2 grade Celsius, economia ar fi de 3,8 TWh.

Altă variantă ar fi utilizarea combustibililor alternativi, susțin experții. O soluție rapidă, dar nesustenabilă pe termen lung, precizează aceștia, ar fi trecerea pe cărbune (sau păcură) la centralele pe gaze care au această capabilitate, sau pornirea centralelor pe cărbune neoperaționale: Electrocentrale București (Elcen), Electrocentrale Constanța, Electrocentrale Galați (momentan sistat), Colterm Timisoara și Termoficare Oradea. În cifre absolute, aceasta ar însemna o reducere a
consumului de gaz cu 7,8 TWh pe an. Presupunând o înlocuire mai realistă a capacității pe gaze cu păcură de 80%, și funcționare timp de 4 săptămâni pe an, economisirile ajung doar la 0,48 TWh/an.

Nu în ultimul rând, experții iau în calcul și reducerea reducerea consumului marilor consumatori industriali. Potrivit sursei citate, în 2020, consumatorii industriali ai României au consumat 25,9 TWh de gaze naturale pentru energia necesară proceselor industriale și 5,3 TWh de gaze naturale folosite drept materie primă.

Concluziile specialiștilor

În lipsa ipotetică a importurilor de gaze naturale din Rusia, asigurarea consumului de gaze și a unui stoc minim de siguranță de 80% din capacităților de înmagazinare va fi o provocare pentru România pe termen scurt, generând un necesar de 26,4 TWh la nivel național, arată analiza. Acest necesar poate fi acoperit în anul 2022-2023, în parte, de începerea iminentă a producției din zăcământul Midia (5,5 TWh/an) și de importuri alternative prin rutele de import existente din Ungaria și Bulgaria (5,4 TWh/an).

Deficitul de gaze rămas chiar și cu aceste surse noi sau alternative de producție și import, nu este unul neglijabil, ajungând la 16,5 TWh. Unele măsuri de reducere a consumului pot avea un impact imediat pentru acoperirea parțială a acestui deficit. Economiile realizate prin implementarea soluțiilor de avarie în centralele pe gaze naturale (trecerea pe păcură), împreună cu posibile realizări de economii prin reducerea cererii de încălzire în clădiri, generează în total economisiri de 2,7 – 4,9 TWh, lăsând 11,6 – 13,7 TWh de deficit. Acest deficit final ar putea fi acoperit din surse suplimentare de import sau din reducerile sau închiderile voluntare ale marilor consumatori industriali, pe baza unor acorduri de întreruptibilitate.

Întregul raport poate fi consultat aici

Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp