Avocatul Poporului a prezentat rezultatul unei cercetări ample privind situaţia copiilor din România care au părinţii plecați să muncească în străinătate. Potrivit cifrelor avansate de Renate Weber, mai mult de 100.000 de copiii au părinții plecați peste hotare, la serviciu.

Avocatul Poporului a precizat că situația este „îngrozitoare”, pentru că numărul oficial este mai mic decât cel real, în condițiile în care nu toți copiii sunt luați în evidență de către autorități.

„Noi am ales să vă aducem la cunoştinţă o situaţie pe care o considerăm mai mult decât serioasă, o considerăm gravă – situaţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Colegii mei, mai ales cei care lcurează pe chestiuni de drepturile copiilor, au văzut de-a lungul timpului articole care se referă la copiii rămași singuri acasă, după ce părinții le-au plecat în străinătate (…) Am făcut o cercetare mai amplă, plecând de la niște date prezentate de presă, dar ne-am gândit să facem cercetarea, să vedem care e situația la nivelul întregii țări (…)

Astăzi, în mod oficial, se vorbeşte despre circa 75.000 de copii care au rămas acasă în urma plecării părinţilor. În realitate, numărul acesta nu este real, pentru că în niciuna dintre aceste informații nu sunt niciodată incluși copiii între 0 și 6 ani, cei care abandonează școala. Cred că suntem îndreptățiți să spunem că, probabil, numărul copiilor depășește cu mult suta de mii, dar nu știm care este acel număr.

Cred că așa ceva este, într-adevăr, îngrozitor, pentru că noi nu vorbim de un sistem bine pus la punct, care la un moment scapă, din varii motive, unul sau doi copii. Noi vorbim de zeci de mii de copii care nu sunt în atenția nimănui”, a declarat Renate Weber în cadrul unei conferințe de presă susținută vineri, 10 decembrie.

Carla Cozma, consilier la Instituția Avocatului Poporului și cea care s-a ocupat de cercetare, a explicat că au fost făcute mai multe solicitări către Direcțiile Generale de Asistență Socială şi Protecția Copilului și către Inspectoratele Școlare Județene, pentru a obține datele necesare.

Concluziile

Ea a enumerat concluziile cercetării, pe baza cărora au fost făcute și propuneri pentru ameliorarea situației.

Între altele:

• părinții omit să notifice autorităților intenția de a pleca la muncă în străinătate;
• lipsesc datele statistice care să reflecte numărul real al copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate;
• resursele umane insuficiente;
• există carenţe de ordin financiar;
• lipsesc unele politici publice sociale.

Propuneri

Carla Cozma a avansat și câteva propuneri pentru ca situația să se îmbunătățească. Între altele, se propune constituirea unei baze de date la nivel național, pentru a cunoaște cât mai bine situația din teritoriu.

• necesitatea constituirii unei baze de date unice cu acces securizat, pentru instituțiile implicate, astfel încât datele să fie centralizate mai ușor;
• introducerea datelor în sistem de către unitățile școlare, DGASPC-uri;
• creșterea calității serviciilor de asistență socială;
• numărul de asistenți sociali să fie raportat la populația cu nevoie de asistență socială;
• asistenții să aibă pregătire de specialitate, salarizare atractivă, dotări adecvate, etc.;
• monitorizarea cazurilor copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate și intervenție adecvată în caz de nevoie;
• simplificare procedurii de notificare a autorităților de către părinți.

Are statul român grijă de copiii cu părinți plecați?

Renate Weber a fost întrebată dacă statul român are sau nu grijă de copiii ai căror părinţi sunt plecați la muncă în străinătate? Ea a răspuns negativ, având în vedere datele prezentate în conferința de presă de vienri.

„Îndrăznesc să spun că este o grijă extrem de parţial dusă la îndeplinire faţă de unii cât de cât, dar câtă vreme constatăm că câteva zeci de mii de copii sunt pierduţi din vedere de sistem, iertaţi-mă, răspunsul este totuşi nu, că nu am cum altfel”, a explicat Avocatul Poporului.

Renate Weber a fost întrebată și cum ajută statul copilul dacă părinţii pleacă la muncă în străinătate.

„În mod normal, unităţile administrativ teritoriale trebuie imediat prin acel asistent social de care vorbeam să urmărească acel copil şi nu cred că doar o dată la două luni să îl verifice, să se asigure dacă familie cu care a rămas este o familie în care există un risc pentru evoluţia acelui copil. Acelaşi asistent de caz trebuie să păstreze legătura cu şcoala spun şi repet nu uitaţi, copiii între 0 şi 6 ani nu sunt avuţi în vedere, dar să păstreze măcar legătura cu şcoala, să vadă cum evoluează.

De fiecare dată să poată să intervină prompt atunci când e nevoie. Copilul care rămâne singur acasă sau chiar numai cu unul din părintele biologic, copilul acela suferă de fapt o traumă, el trăieşte o situaţie dramatică. Şi dacă s-ar înţelege foarte bine cu cei cu care rămâne, dorul e un sentiment şi nevoia copilului de a se simţi ocrotit de părinţii lui. Cu atât mai mult în situaţia aceasta trebuie să vii cu ceva care să compensezi”, a mai afirmat Renate Weber, între altele.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp