Limite și libertăți. Cât de accesibil e avortul în România și care este peisajul global
Avortul, într-o definiție simplă, reprezintă întreruperea voluntară a unei sarcini, iar decizia este asumată de femei, prin prisma drepturilor reproductive fundamentale pe care le dețin. Avortul a devenit un subiect controversat și amplu dezbătut la nivel mondial, de la legi restrictive la mișcări de protest, la campanii de conștientizare și acțiuni de susținere a dreptului la alegere – avortul este o reflectare a diversității culturale și valorilor societăților contemporane, marcat de trecerea timpului și ancorat în diferite contexte geopolitice, sociale și morale. În România, deși avortul a fost legalizat după căderea comunismului, în 1989, în continuare planează o retorică prohibitivă asupra acestei acțiuni; medicii invocă motive religioase sau refuză să inițieze procedurile de întrerupere de sarcină din motive financiare.
Avortul a fost dezbătut de-a lungul timpului ca problemă globală și asupra sa au planat de-a lungul timpului tot mai multe dezbateri și cercetări, fie din perspectiva statală, din perspectiva ONG-urilor militante pentru dreptul la viață, sau a grupurilor religioase. Contactat de MainNews, Centrul Filia a explicat care este situația națională la momentul actual privind avorturile și de ce medicii refuză să întrerupă sarcini la cerere, deși procedura este una legală.
Limitarea sau libertatea alegerii avortului în România
Imediat după Revoluția din 1989, avorturile au fost legalizate, fiind disponibile la cerere în primele 3 luni de sarcină sau în cazul în care unul dintre părinți avea o boală ereditară. Mai mult, au devenit disponibile și mijloacele de contracepție, ilegale în regimul lui Nicolae Ceaușescu.
Deși au devenit legale, practica avorturilor clandestine – ca înainte de 1989 – nu a fost oprită. În primele opt luni din 1990, 124 din 154 de morți materne erau cauzate de avorturile clandestine.
Unde își are rădăcinile practica interzicerii întreruperilor de sarcină? În 1966 se adopta Decretul – Lege 770 în România, prin care avorturile erau interzise. Efectul decretului asupra societății a fost profund și a crescut semnificativ cotele natalității. Decrețeii – cei veniți pe lume în cei 23 de ani de la aplicarea legii în România, au fost în număr de peste 2,5 milioane.
Care este situația astăzi în România? Avortul este reglementat prin Codul Penal și legea prevede că avortul la cerere se poate efectua până în a 14-a săptămână de sarcină, iar orice întrerupere de sarcină care depășește acest termen este sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani/amendă/pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi.
Statul are obligația de a asigura servicii de întrerupere de sarcină femeilor, însă, această obligație nu este pe deplin respectată, întrucât mai mult de o treime din spitalele de stat refuză să facă avorturi la cerere.
Totuși, datele prezentate de Centrul Filia – cel mai recunoscut ONG care se ocupă de activismul pro-choice, dreptul la avort și drepturile reproductive – arată o realitate ușor diferită decât cea din cărți. În 2019, Centrul FILIA a publicat un raport în parteneriat cu Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice privind avorturile din țară. Rezultatele au fost îngrijorătoare, întrucât, potrivit comunicatului oficial,
Nu se fac întreruperi de sarcină la cerere în timpul sărbătorilor religioase în 36 de spitale din 19 județe (22.7% din spitalele care au răspuns).
Nu se fac deloc întreruperi de sarcină la cerere în 51 de spitale din 29 de județe (32.2% din spitalele care au răspuns)”.
În 2022, același ONG a solicitat către Ministerul Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, decontarea din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări de Sănătate a procedurii de avort la cerere. La acel moment, ministrul Sănătății Alexandru Rafila declara că va fi făcută o analiză pentru a se identifica o soluție de finanțare pentru cazurile în care întreruperea de sarcină este efectuată din motive medicale sau etice.
Întrebată de MainNews care este situația națională la momentul actual privind avorturile și de ce avortul este tratat în continuare ca un subiect tabu, deși a fost legalizat de 34 de ani, Cristina Praz, expert în comunicare de la Centrul Filia a declarat:
În România deși avortul este legal, nu este accesibil. Femeile apelează de cele mai multe ori la rețele informale pentru a afla despre doctori ginecologi care fac procedura, și mai ales, doctori care o fac într-un mod prin care nu vor rămâne traumatizate. Pentru că asta este altă probleme cu care femeile care vor să facă avort se confruntă. Doctorii au de multe ori atitudini misogine, prin care jignesc pacientele și le umilesc pentru alegerea lor.
Și la nivel mai larg de societate vedem foarte multă presiuni și blamare. Femeile sunt judecate, tocmai de aceea de cele mai multe ori aleg să nu vorbească despre o experiență atât de vulnerabilă.
Însă este important să înțelegem că acest control asupra fertilității cuiva poate avea efecte asupra opțiunilor pe care acea persoană le are în viață. Tocmai de aceea, fiecare dintre noi trebuie să aleagă când și dacă dorește să nască un copil – nu statul, nu familia, nu comunitatea sau organizațiile anti-avort”.
Cristina Praz a mai transmis că organizațiile anti-avort sunt tot mai active în România și au resursele necesare pentru a influența opinia publică. Ele gestionează centre de criză pentru sarcini, oferă linii telefonice împotriva avortului, organizează evenimente împotriva avortului și interacționează cu medicii pentru a le transmite informații false și a-i convinge să nu efectueze avorturi:
În același timp, în multe cazuri aceiași doctori care refuză să facă întreruperi de sarcini din motive religioase în spitalele publice, o fac la cabinetele private. Astfel, din păcate femeia este văzută drept o sursă de venit, nu o persoană care are nevoie de ajutor și înțelegere.
În clinicile și cabinetele private, prețul unui avort ajunge până la 4.500 de lei. În spitalele publice, prețul unui avort la cerere poate ajunge până la 1.000 de lei, iar pastilele pentru avortul medicamentos costă până la 600 de lei, în condițiile în care salariul minim net în România este 2.039 de lei. Aceste costuri reprezintă o barieră majoră în calea accesului la serviciile de avort la cerere”, cu privire la refuzul medicilor români de a efectua procedura de întrerupere de sarcină, deși este una legală.
Statistici globale privind avortul
Potrivit ONU, în fiecare an în jurul lumii au loc aproximativ 73 de milioane de întreruperi de sarcină, ceea ce înseamnă aproximativ 200 de mii de avorturi pe zi.
- 970 de milioane de femei, adică 59% din totalul femeilor aflate la vârsta reproductivă, locuiesc în țări care permit avortul pe scară largă. Deși majoritatea femeilor locuiesc în națiuni în care sunt libere să își exercite dreptul la avort, 41% dintre ele fac acest lucru din cauza unor reglementări restrictive.
Organizația Mondială a Sănătății raportează că alte zeci de mii de femei suferă consecințe grave asupra sănătății și că 23.000 de femei mor anual ca urmare a avorturilor necorespunzătoare. Limitele legale privind avortul nu duc la o scădere a numărului de avorturi; mai degrabă, acestea forțează femeile să caute tratamente de avort nesigure, punându-le viața și sănătatea în pericol.
- șase din 10 sarcini nedorite se termină cu un avort provocat
- aproximativ 45% din totalul avorturilor sunt nesigure, dintre care 97% au loc în țările în curs de dezvoltare
Avortul la nivel global
Dreptul femeilor la avort a evoluat în ultimele decenii, legislația care permite alegerea fiind liberalizată în aproape 50 de țări. O parte din această reformă a fost graduală, permițând femeilor să obțină avorturi legale doar în situațiile în care viața lor este în pericol sau când violul este cauza sarcinii.
Multe dintre aceste ajustări au fost cu adevărat revoluționare, răsturnând interdicțiile totale privind avortul în favoarea dreptului femeilor la autonomie reproductivă.
Chiar și așa, avortul la cerere este interzis în 24 de state, dintre care Andorra și Malta în Europa, El Salvador și Honduras în America Centrală, Senegal și Egipt în Africa și Filipine, Laos în Asia. În SUA, avortul este interzis în 14 state: Alabama, Arkansas, Idaho, Indiana, Kentucky, Louisiana, Mississippi, Missouri, North Dakota, Oklahoma, South Dakota, Tennessee, Texas, West Virginia, Arizona.
În ceea ce privește situația punctuală din Europa, legalizarea avortului nu a fost acceptată pe deplin la nivelul tuturor statelor.
- în octombrie 2020, Curtea Constituțională din Polonia a făcut avortul ilegal, eliminând posibilitatea de a recurge la acesta în cazul unor anomalii fetale. Femeile pot face avort doar dacă sarcina a survenit în urma unui abuz sexual sau dacă viața femeii este în pericol
- în Malta avortul este complet interzis în orice circumstanță – în cazul în care o femeie face avort, ea poate fi cercetată penal și riscă pedeapsa cu închisoarea
- în Slovacia și Ungaria avortul medicamentos este interzis
Poziția ONG-urilor
ONG-urile și-au consolidat poziția ca actori cheie în promovarea accesului femeilor la avorturi sigure și legale. Entitățile non-profit își fac auzită vocea în dezbaterile sociale, politice și juridice, influențând procese legislative. Prin campanii de advocacy, cercetare și furnizare de servicii, ONG-urile nu numai că își aduc contribuția în promovarea drepturilor femeilor la alegere, dar și în combaterea stigmatului și a discriminării asociate acestei acțiuni.
Amnesty International a publicat în 2020 „Policy on Abortion: Explanatory Note”, prin care subliniază faptul că avortul este o acțiune aliniată la politica internațională privind drepturile și standardele internaționale ale omului și evoluția lor de-a lungul timpului.
Teza promovată de Amnesty International privind avortul se bazează pe recunoașterea capacității oamenilor de a-și exercita și controla autonomia reproductivă și să decidă, când și cum să aibă copii. Mai mult, organizația internațională accentuează faptul că deciziile asumate cu privire la propriul corp, sexualitate și reproducere se află în nucleul egalității sociale, economice și de gen.
Avortul rămâne un subiect de dezbatere intensă în multe societăți din întreaga lume. De la restricții legale până la stigmatizare și discriminare, există multe provocări în asigurarea unui parcurs lin și acces echitabil și sigur la avort, la dreptul la libera alegere (pro-choice), pentru toate femeile.
Mediile sociale și fizice în care oamenii trăiesc au un impact asupra capacității lor de a-și controla propria viață reproductivă și de a-și exercita autonomia reproductivă, iar statele și chiar organizațiile non-guvernamentale au datoria de a garanta ca aceste medii să le permită oamenilor să înțeleagă și să își exercite drepturile în concordanță cu obiectivele lor de viață.
Sursă foto: American Psychological Association
Comentarii