Ion Iliescu a început interviul amintindu-și cum a aflat de evenimentele sângeroase de la Timișoara, din 1989. La acea vreme, fostul președinte lucra la Editura Tehnică.

“Lucram la Editura Tehnică. Era în apropiere de sfârşit de an, când pentru o editură înseamnă multe lucruri de făcut, trebuia să încheiem planul de apariţii. Şi aveam şi o carte la Timişoara, un autor timişorean şi tipografia din Timişoara urma să o realizeze. Şi a venit la mine redactorul de carte, asta era pe 17 decembrie, foarte emoţionat, pentru că, contactându-l la telefon pe directorul de editură, să se intereseze de carte, ăla i-a spus:  Domnule, aici e prăpăd, se trage în oameni! Şi aşa am aflat de începutul evenimentelor din Timişoara şi de acţiunea de reprimare. Ăsta a fost momentul care ne-a conectat la acest moment. Apoi lucrurile au evoluat cum bine se ştie. Şi, mă rog, o să discutăm mai departe”, a declarat Ion Iliescu, pentru Mediafax.

“Ceaușescu m-a cultivat”

Iliescu spune că un moment crucial din cariera sa politică a fost anul 1971 și că până atunci a tot fost „promovat” și “cultivat” de Nicolae Ceaușescu.

“Momentul crucial în viaţa mea a fost 1971. Până atunci am tot fost promovat, inclusiv Ceauşescu m-a cultivat. Fusesem la studenţi, apoi ministru pentru problemele tineretului şi în ’71 el chiar a vrut să mă promoveze pe line de partid, dar am avut un prim contact, o ciocnire şi l-a deranjat maniera mea de a discuta cu el”, spune fostul șef de stat.

Întrebat despre mitingul de pe 21 decembrie organizat pe Nicolae Ceaușescu, Iliescu spune că fostul dictator a fost plecat din țară și a fost surprins de evenimentele de la Timișoara, moment în care, “în nesăbuinţa lui, a iniţiat mitingul acela de la CC” prin care voia să arate susţinerea populară şi condamnarea Timişoarei”.

„Cu asta a şi început, precum vă amintiţi. El numai a spus câteva vorbe la adresa timişorenilor şi din mulţime a izbucnit un semnal de revoltă împotriva lui Ceauşescu. Şi aşa a debutat toată această acţiune, care imediat s-a şi soldat cu fuga lui de pe CC. Atunci generalul Stănculescu l-a luat cu un elicopter şi l-a scos în afară, pentru că mulţimea era pornită. A şi dat buzna în sediul CC”, povestește Ion Iliescu.

“Pericolul de anarhie”

Focuri de armă și bătăi de stradă au urmat după fuga lui Ceaușescu de pe clădirea CC. Ion Iliescu a explicat că în zilele de 23-24 decembrie 1989, unul dintre cele mai mari pericole pentru Revoluţia Română a fost instalarea anarhiei.

“Pericolul de anarhie, că asta şi era în gândirea unora de atunci. Aici a fost meritul esenţial al armatei, care se bucura de sprijin şi de respect din partea oamenilor, a societăţii, a populaţiei. Şi faptul că din partea armatei s-a dat acest semnal şi că toată această judecată şi execuţie a dictatorului s-au produs în condiţiile specifice ale momentului, dar păstrând nişte elemente… asta a dat sentimentul de descătuşare, de ieşire dintr-un vacarm care domina momentul acela, situaţia din ţară şi speranţa omului spre normalizarea situaţiei. Asta ne-a dat şi forţă să acţionăm ca atare şi imediat după execuţie să trecem spre organizarea noastră. Am creat CPUN-ul, am creat structurile care să aşeze situaţia din ţară în condiţii noi”, a afirmat fostul preşedinte.

„Era un grup responsabil de viața lui Ceaușescu”

După părerea fostului șef de stat, focurile fraticide trase în București au fost provocate “de un grup legat nemijlocit de Ceauşescu”, care era responsabil „până la moarte de viaţa lui Ceauşescu”.

„Ăştia s-au menţinut pe poziţiile lor şi asta a şi creat aceste elemente de ciocniri, în primă fază. Dar până la urmă a predominat poziţia de ansamblu a armatei şi a ofiţerimii, a corpului de comandă a Armatei, care i-a izolat chiar şi pe cei care rămăseseră în jurul lui Ceauşescu. Şi a fost factorul decisiv. Şi s-a văzut că odată cu judecarea şi execuţia lui Ceauşescu au încetat confruntările militare”, spune Iliescu.

Iliescu, despre execuția soților Ceaușescu: Ar fi fost bine să avem o situaţie normală

Ion Iliescu a vorbit și despre circumstanțele în care s-a luat decizia unei judecate rapide a soților Ceaușescu și spune că “e adevărat, din punct de vedere raţional, ar fi fost bine să avem o situaţie normală, să se constituie un tribunal, în condiţii fireşti care să judece în linişte şi cu o anumită distanţă”.

Acest lucru nu a fost posbili însă pentru că, susține Iliescu, “Nu aveam timp de aşa ceva. De acea acţiunea rapidă şi organizarea judecăţii lui Ceauşescu, în condiţiile de atunci, unde erau ei (la Târgovişte). A fost o necesitate pentru a curma pierderile de vieţi omeneşti, s-a şi văzut că după proces şi execuţie au încetat toate confruntările militare. Decizia a fost corectă. Şi era unica soluţie pentru a ieşi din această dramă şi tragedie pentru toţi”.

Fostul președinte spune că imediat după procesul soților Ceaușescu au încetat confruntările de stradă.

“Nu am avut rezerve. Rezervele ţineau doar de condiţiile de improvizaţie în care acţionam. Asta e altceva, dar în acelaşi timp ni s-a impus această situaţie şi s-a dovedit până la urmă calea de ieşire dintr-o situaţie dramatică în care era ţara. Dovadă că imediat după proces au încetat orice fel de confruntări şi am putut să ne organizăm altfel viaţa”, a adăugat acesta.

Procesul soților Ceaușescu a fost unul rapid și improvizat. Ion Iliescu spune că “decizia Curţii era determinată de situaţia dată, de împrejurările, de conjunctura în care se desfăşurau evenimentele. Sigur că se pot emite tot felul de judecaţi în legătură cu graba, cu acţiunea rapidă, era situaţia dramatică a ţării şi s-a văzut că imediat după proces au încetat orice fel de confruntări militare şi am putut să întrăm într-o situaţie normală”.

Ce a însemnat Revoluția pentru Ion Iliescu

Întrebat ce a însemnat pentru el Revoluția, Iliescu a spus că “era pregătit pentru așa ceva”, inclusiv de Ceaușescu, care l-a promovat într-o vreme.

“Am câştigat totul. Adică aceste aspiraţii în care credeam, care m-au format ca om, ca tânăr. Şi, din acest punct de vedere, mişcarea asta studenţească de care v-am pomenit, a anilor ’50 – ’60,  a fost o veritabilă şcoală de formare politică. Deci din acest punct de vedere, eu am văzut în acţiunea de descătuşare, de înlăturare a regimului opresiv al lui Ceauşescu, şi trecerea spre altă viaţă, spre altă conjunctură a vieţii noastre politice, o posibilitate de a ne alinia lumii evoluate, lumii civilizate, şi de a aduce spiritul acesta de înnoire în societatea românească.

Deci Revoluţia română a fost pentru noi un moment de reînoire în viaţa societăţii, în gândirea oamenilor, în modul de raportare a relaţiilor umane. Şi o şansă pe care am avut-o şi pe care trebuie să ştim să o preţuim”, a conchis Ion Iliescu.

sursa foto: Inquam Photos/ Octav Ganea