Tuesday, December 7, 2021
Jurnalism corect


INTERVIU Dan Dungaciu, specialist în geopolitică, despre conflictul dintre Polonia și Belarus: Consecință a unei politici asumate de UE. Implicarea NATO este o idee riscantă

By Matthew Garvey , in Analize & Investigatii Interviuri , at 15 noiembrie 2021

Federația Rusă se folosește de regimul de la Minsk pentru a pune presiune pe Uniunea Europeană, dar conflictul de la granița dintre Polonia și Belarus este o consecință a politicilor asumate de statele europene la adresa regimului lui Aleksandr Lukașenko, a explicat expertul în geopolitică, Dan Dungaciu, în cadrul unui interviu acordat Main News. 

În acest moment, Aleksandr Lukașenko (n.r. președintele din Belarus) este în mâinile Rusiei, regimul lui este consolidat, dar s-au stârnit foarte multe așteptări în Belarus. Foarte mulți oameni care nu mai voiau să trăiască în regimul din Belarus se văd cu speranțele anulate și mulți dintre ei au plecat spre Occident. Pe fondul acesta, cineva a gândit o strategie de război care e nouă în acești termeni: folosirea populației din Orientul Mijlociu ca presiune pe Occident, pe Uniunea Europeană, prin intermediul Minsk-ului”, a declarat Dan Dungaciu, în cadrul unui interviu acordat Main News.

Cele mai importante declarații ale specialistului în geopolitică Dan Dungaciu:

– Cineva a gândit o strategie de război care e nouă în acești termeni, folosirea populației din Orientul Mijlociu ca presiune pe Occident, pe Uniunea Europeană, prin intermediul Minsk-ului.

– Această parte hibridă a confruntării este consecință a unei politici asumate de multe state europene, adică de condamnare a regimului din Belarus, dar fără să fie capabili să ia poziții până la capăt.

– Criza aceasta nu poate să dureze la nesfârșit. Nu se poate opri printr-un război.

– Putin se va implica, pentru că ce arată Putin în Belarus, spune foarte clar: „Atenție, europenilor! Belarus și Ucraina sunt linii roșii pentru Rusia”, ne place sau nu ne place. Dacă Belarus e în NATO și UE, se face o cale liberă spre Moscova, așa cum ar fi cazul Ucrainei.

– Polonia are și ea un joc de jucat, pentru că polonezii apără frontiera europeană, apără Berlinul. Migranții nu vor să ajungă în Polonia, vor să ajungă la Berlin. Prin urmare, polonezii au toate motivele să ridice ștacheta, pentru că, într-o negociere cu Germania, pot să spună că i-au ajutat.

– Aceste sancțiuni impuse de Uniunea Europeană taie orice punte de comunicare între Minsk și Bruxelles, UE împinge și mai mult regimul Lukașenko spre Federația Rusă.

–  Ideea de a implica NATO într-un conflict cu Estul este o idee, emoțional vorbind, riscantă, pentru că NATO stârnește foarte multe animozități acolo.

Redăm integral interviul acordat de geopoliticianul Dan Dunganciu publicației Main News

 

Main News: Conflictul dintre Belarus și Polonia ar putea fi considerat un plan al Federației Ruse de destabilizare a Uniunii Europene? 

Dan Dungaciu: Putem să gândim și așa, dar ar fi o gândire simplistă, pentru că un război hibrid nu e născut din nimic. Are câteva puncte de plecare. Altminteri spus, are câteva date reale care se întâmplă în mod natural și pe care războiul hibrid se mulează ulterior. În Belarus e o situație folosită de Federația Rusă pentru a pune presiune pe Uniunea Europeană, dar e folosită pentru că, la început, anumite critici ale Bruxelles-ului au fost negândite până la capăt.

În Belarus a fost o îmbrățișare, în timpul mișcărilor de protest împotriva președintelui Lukașenko (n.r. din anul 2020), a cauzei manifestanților anti-Aleksandr Lukașenko (n.r. președinte al Belarus, din 1994). În mijlocul unei revoluții anti-orange, nu era o revoluție pentru Uniunea Europeană, ci pur și simplu o revoluție care voia să îl dea jos pe Lukașenko.

Multe state europene au căzut în capcana de a face din asta o nouă revoluție orange (n.r. pro Uniunea Europeană), în primul rând Polonia și Lituania, și au vorbit despre Europa care trebuie să se implice pentru cauza europeană și pentru cetățenii care protestează pentru valorile europene în Belarus.

Până la urmă, regimul Lukașenko a rezistat, evident, cu sprijinul Federației Ruse, care și-a văzut obiectivul îndeplinit. Federația Rusă îl are în control 100% pe Lukașenko, ceea ce înainte nu-l avea. În acest moment, Lukașenko este în mâinile Rusiei, regimul lui este consolidat, dar s-au stârnit foarte multe așteptări în Belarus. Foarte mulți oameni care nu mai voiau să trăiască în regimul din Belarus se văd cu speranțele anulate și mulți dintre ei au plecat spre Occident.

Pe fondul acesta, cineva a gândit o strategie de război care e nouă în acești termeni: folosirea populației din Orientul Mijlociu ca presiune pe Occident, pe Uniunea Europeană, prin intermediul Minsk-ului. S-au organizat curse charter sau curse de linie care au adus în excursie pentru câteva zile foarte mulți cetățeni din Orientul Mijlociu, iar de aici a început această poveste.

Această parte hibridă a confruntării este consecință a unei politici asumate de multe state europene, adică de condamnare a regimului din Belarus, dar fără să fie capabili să ia poziții până la capăt.

Main News: Anunțul lui Vladimir Putin, potrivit căruia Federația Rusă e gata să se implice pentru a opri criza, cum poate fi interpretat?

Dan Dungaciu: Domnul Putin, conciliant, polițistul bun, a spus că domnul Lukașenko nu poate să oprească gazele. Teoretic poate, că trec prin Belarus, dar acest lucru ar însemna că ar afecta interesele Federației Ruse, care pozează într-un furnizor de încredere. Putin se va implica, pentru că, ce arată Putin în Belarus, spune foarte clar: „Atenție, europenilor! Belarus și Ucraina sunt linii roșii pentru Rusia”, ne place sau nu ne place. Dacă Belarus e în NATO și UE, se face o cale liberă spre Moscova, așa cum ar fi cazul Ucrainei.

Și în Ucraina sunt aceleași presiuni de ordin militar, nu pentru a începe un război cu Ucraina sau cu Occidentul, ci ca să convingă occidentalii că aceste zone, Belarus și Ucraina, trebuie lăsate mai moale, pentru că Putin e dispus să meargă până la capăt.

Ideea principală e că „pe aici nu se trece”, adică europenii nu au ce căuta în acele spații. Europenii vor fi nevoiți să găsească o zonă de negociere, pentru că ei știu foarte bine că Belarus și Ucraina sunt mai importante pentru Federația Rusă decât pentru ei.

Criza aceasta nu poate să dureze la nesfârșit. Nu se poate opri printr-un război. Avem foarte mulți actori care joacă, britanicii ridică foarte sus ștacheta războiului cu Rusia, pentru că ei nu mai sunt în UE. Americanii – Kamala Harris (n.r. vicepreședintele SUA) nu a zis nimic de Rusia când s-a aflat la Paris, iar europenii sunt cel mai rezervați, cu excepția Poloniei și Lituaniei.

Main News: Cum poate fi privit conflictul din perspectiva Poloniei? 

Dan Dungaciu: Polonia are și ea un joc de jucat, pentru că polonezii apără frontiera europeană, apără Berlinul. Migranții nu vor să ajungă în Polonia, vor să ajungă la Berlin. Prin urmare, polonezii au toate motivele să ridice ștacheta, pentru că, într-o negociere cu Germania, pot să spună că i-au ajutat. Acesta este motivul pentru care Polonia este izolată și ținută singură în apărarea frontierei europene, întrucât vor să își construiască o putere de negociere mai mare. Sunt mulți actori care au interese, dar evident că nu va fi un război.

Main News: Sancțiunile anunțate de Uniunea Europeană împotriva regimului din Belarus ar adânci criza?

Dan Dungaciu: Niciodată sancțiunile nu au rezolvat mare lucru, pentru că, pe fondul ăsta, riscul este să împingă și mai mult Belarusul în brațele lui Vladimir Putin. Suferă în primul rând cetățenii Belarusului, aceste sancțiuni taie orice punte de comunicare între Minsk și Bruxelles, împinge și mai mult regimul Lukașenko spre Federația Rusă. Sancțiunile se pot face, dar efectele lor nu le văd realizate, din moment ce schimbarea de regim din Belarus nu s-a făcut atunci când, teoretic, ar fi fost posibilă.

Main News: Premierul Poloniei a cerut o implicare „concretă” a NATO. Ce efecte ar avea acest lucru?

Dan Dungaciu: După părerea mea, nu mi-e clar ce poate însemna o implicare NATO. Implicarea NATO poate fi pe zona logistică, zonă de protecție, zonă de apărare, pentru că altcumva nu are cum să se implice. Situația e gravă acolo, dar invocarea NATO ridică foarte mult miza și emoționalitatea poveștii. Nu mi-e foarte clar de ce Polonia a făcut-o, poate are nevoie de ajutor logistic. Ideea de a implica NATO într-un conflict cu Estul este o idee, emoțional vorbind, riscantă, pentru că NATO stârnește foarte multe animozități acolo. Urmează să vedem care va fi răspunsul NATO, dar nu trebuie să ne așteptăm că NATO va răspunde la același nivel retoric. Există, sigur, o presiune și pe Polonia și pe Uniunea Europeană, dar toate părțile au interesul să nu escaladeze mai mult decât e cazul această confruntare.

Main News: Ce efecte ar produce un zid la granița dintre Polonia și Belarus, finanțat de Uniunea Europeană, așa cum a mai cerut Mateusz Morawiecki (n.r. premierul Poloniei)? 

Dan Dungaciu: Zidul este deja construit, sub forma gardurilor. Am reușit să validăm ideea de zid ca instrument folosit de Uniunea Europeană în politica regională. Donald Trump a murit, dar trăiască zidurile lui Donald Trump. Din punctul ăsta de vedere, faptul că există ziduri, că Ungaria a ajuns să ceară bani Uniunii Europene pentru că a apărat Bruxelles-ul, e un cinism tipic Budapestei.

Acest lucru nu mai e nefiresc în contextul zilei de astăzi. Acum 5-10 ani era scandalos să se spună asta, statele naționale aveau apanajul cetăților împrejmuite care se apărau, dar UE devine un stat național mai mare din acest punct de vedere și se apără în aceeași manieră.

Faptul că zidul a intrat portofoliul de politică externă nu e nenatural, dar nu face decât să parafeze ideea de bază, că extinderea UE s-a oprit. Zidul nu e doar să ne apere de cei care vin de dincolo, dar ne blochează și pe noi să mergem mai departe. Ne aflăm la un sfârșit de ciclu mare, început odată cu extinderea UE și NATO în urmă cu peste 30 de ani, care acum se încheie. Cum se încheie? Prin construirea de ziduri, negocieri, zone tampon, încă nu știm, dar suntem în zona în care ciclul se încheie și încercăm să-i găsim un sfârșit cât de cât rezonabil.

Sursă foto: Inquam Photos / George Călin

Comentarii


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MainNews

FREE
VIEW