Monday, May 23, 2022
Jurnalism corect


INTERVIU Artist voluntar în vama Sighet: Bucuria copiilor ne-a dat putere. Nu știu dacă puteam să facem față la atâta groază și tristețe

By Diochetanu Andreea , in Interviuri Război în Ucraina Stirile zilei , at 12 martie 2022

De când a început războiul în țara vecină, românii s-au mobilizat exemplar și au ajutat refugiații ucraineni care au venit în România. Fie au donat pături, mâncare, haine, fie s-au dus în vămi și și-au donat timpul. Este și cazul artistului de muzică populară Paul Ananie, care la începutul lunii martie și-a petrecut două nopți în vama Sighetu Marmației, din postura de voluntar.

Paul Ananie locuiește în comuna Vadu Izei, județul Maramureș, la 7 kilometri de vama din Sighet. El a povestit pentru Main News ce l-a determinat să-și doneze timpul, pentru a-i ajuta pe refugiații ucraineni care au ajuns în România – „eu nu am cum să stau acasă (…), când la 7 kilometri de mine se întâmplă un dezastru umanitar”.

Artistul ne-a povestit cum s-a desfășurat voluntariatul, ce dificultăți a întâmpinat, dar și ce momente l-au marcat.

„Reacțiile copiilor au fost neprețuite (…) Ei ne-au dat putere să continuăm, pentru că dacă nu era bucuria lor, nu știu dacă noi puteam să facem față la atâta groază și tristețe”, a afirmat, între altele, artistul.

Redăm interviul acordat de Paul Ananie Main News:

Main News: Ce te-a îndemnat să mergi ca voluntar?

Paul Ananie: Au fost 2 lucruri care m-au îndemnat să merg acolo. În primul rând, eu sunt artist și nu pot să spun că stau într-un loc prea mult timp. „Migrez”, de obicei, între Maramureș și București. Am venit acasă, din București, și m-am gândit că nu am cum (să nu merg ca voluntar în vamă), dat fiind că eu stau în Vadu Izei (comună în județul Maramureș), la 7 kilometri lângă Sighetu Marmației, unde este vama. Mi-am dat seama că eu nu am cum să stau acasă în pat, în căldură, când la 7 kilometri de mine se întâmplă un dezastru umanitar. Este imposibil.

Al doilea lucru a fost faptul că, eu fiind artist, am o platformă generoasă (…) și cred foarte tare în puterea exemplului (…) și atunci am vrut să dau un exemplu oamenilor. Sunt oameni care au o percepție alterată a faptului că noi suntem artiști și stăm doar în vacanțe și în mașini scumpe, locuri de lux. Am vrut să le arăt că nu este neapărat cazul. (…) Am vrut să le arăt că dacă eu pot să merg acolo și să stau în frig și să ajut cu ce pot, înseamnă că și ei pot. Și mi-a ieșit, pentru că am primit atâtea mesaje. Și au venit oameni din Cluj, din Baia Mare, au venit voluntari, mi-au scris oameni că au TIR-uri gata pregătite, că trimit pachete. Cred că a funcționat exemplul meu.

MN: Cum au fost zilele de voluntariat? Ce ai făcut mai exact?

PA: A fost foarte interesant, pentru că m-am dus acolo cu sufletul deschis, dar nu știam exact ce se va întâmpla. Nu prea se știa nici pe acolo ce e de făcut, așa că am intrat în pâine din prima secundă când am ajuns. Am dus ceaiuri, am făcut pachete, am făcut absolut tot ce trebuia.

Au fost zile pline, pentru că am trecut prin toate emoțiile posibile. De la ceaiuri, la pachete pentru copii, pachete pentru adulți, am mers spre Sala Polivalentă să transport și să aduc provizii înspre vamă, am fugit după copii cu jucării. Am făcut tot ce îmi era în putință, de la mâncare la sortat haine, tot ce trebuia făcut acolo. Ce simțeai că trebuie făcut aia făceai.

MN: Care au fost cele mai mari dificultăți întâmpinate?

PA: Pentru mine a fost bariera de limbă, dar au fost acolo voluntari care erau vorbitori de ucraineană sau rusă și mai erau și câțiva refugiați care vorbeau italiană, franceză. Am găsit și refugiați care vorbeau engleză, dar nu foarte mulți.

Unde stăteam noi, voluntarii, era un cort neacoperit, ca un fel de tarabă. Fiind vama chiar lângă apă și fiind temperaturile nu prea crescute în acea perioadă, un impediment a fost frigul, dar am fost aseară și alaltăseară în vamă și am văzut că au rezolvat această problemă. Au pus la dispoziția voluntarilor un cort închis unde nu te mai bate vântul măcar.

Altă problemă a fost faptul că refugiații nu prea voiau să ia pachetele la început, iar noi trebuia să fugim după unii dintre ei să le dăm (…) Erau oameni demni care nu se gândeau că au ajuns într-un astfel de moment în care trebuiau să primească o punguță cu alimente. Noi insistam și în momentul în care acceptau, vedeai pe chipul lor cum li se rupe o bucată din suflet, pentru că-și dădeau seama că ei chiar vor avea nevoie de acele alimente. Erau momente grele.

MN: Au existat întâmplări emoționante care te-au marcat?

PA: Da. Prima dată când am ajuns am văzut o bunică cu două cărucioare, cu copii, iar într-un cărucior era un copil care plângea și țipa cât de tare putea „mama!”. Nu a fost cea mai plăcută imagine de văzut și auzit. Îmi amintesc că o doamnă stătea lângă noi, la cort, și am văzut-o că îi este frig. M-am dus și am întrebat-o dacă are nevoie de ceva și mi-a răspuns că vrea un ceai, i-am dus un ceai, iar pentru un simplu ceai s-a emoționat atât de tare și ne-a spus că suntem tineri cu inimă mare și că ne mulțumește că avem o inimă atât de bună. Ce poți să mai spui? Au fost destule lucruri emoționante și, pentru cei care sunt cârcotași în aceste zile și în această criză umanitară i-aș invita să meargă în vamă.

MA: Care a fost cel mai pozitiv moment, având în vedere circumstanțele?

PA: Momentele pozitive cred că au venit de la copii, pentru că noi trebuia să fugim după ei, cum v-am mai spus, să le oferim câte o jucărie. Când îi auzeam că plâng, tot așa, fugeam după ei. Reacțiile copiilor au fost neprețuite, îi auzeai cum spuneau „wow” și ne mulțumeau în limba ucraineană, iar nouă ne creștea inima că puteam să facem asta. Ei ne-au dat putere să continuăm, pentru că dacă nu era bucuria lor, nu știu dacă noi puteam să facem față la atâta groază și tristețe.

Main News a stat de vorbă și cu două familii care și-au deschis casele pentru refugiați. Le puteți citi povestea aici:

Foto: Inquam Photos / Casian Mitu

Comentarii


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WP Twitter Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
MainNews

FREE
VIEW