DOCUMENT | Judecătorii explică de ce amenzile din timpul stării de urgență au picat testul la CCR
Reglementarea sancțiunilor era neclară iar dreptul al un proces echitabil era afectat. Sunt două dintre argumentele pentru care judecătorii Curții Constituționale au picat amenzile date în timpul stării de urgență. Informațiile apar în motivarea deciziei CCR, consultată de Main News. În urma deciziei, românii amendați pentru că nu au respectat regulile stării de urgență pot obține, în instanță, anularea sancțiunilor.
Judecătorii CCR au fost de părere că textul ordonanței a lăsat la latitudinea polițistului să decidă dacă o persoană a greșit sau nu.
”În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei”, se arată în motivarea CCR.
CCR: Dreptul la process echitabil, afectat
Judecătorii constituționali rețin, în document, că, din cauza faptului că textul nu e clar, este afectat dreptul al un process echitabil.
„Curtea reţine că imprecizia textului de lege supus controlului de constituţionalitate afectează, în consecinţă, şi garanţiile constituţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.21 alin.(3) din Constituție, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare, drept fundamental prevăzut de art.24 din Constituție”, potrivit sursei citate.
Normele trebuie să fie foarte clare, în așa fel încât toți cetățenii să știe cum să se poarte, se mai arată în document.
„Normele prin care sunt stabilite contravenţii trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei contravenţiei. Norma trebuie redactată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, astfel încât să fie apt să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea trebuie să definească în mod clar contravenţiile şi sancţiunile aplicabile, fiind necesar ca destinatarul normei să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională”, potrivit motivării.
În ceea ce privește ordonanța din 1999, în baza căreia a fost instituită starea de urgență, susțin că, deși președintele ” și-a exercitat atribuția constituțională, prin depășirea cadrului legal”, acest lucru nu a fost cauzat de actul normativ analizat.
„Curtea observă că modul în care Președintele și-a exercitat atribuția constituțională, prin depășirea cadrului legal, nu este consecința vreunui viciu de neconstituționalitate a actului normativ de reglementare primară în virtutea și în limitele căruia autoritatea publică era abilitată să acționeze. Așa cum s-a precizat anterior, stabilind competențele fiecărei autorități publice implicate în gestionarea situației de criză care a generat instituirea stării de urgență, nicio dispoziție a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999nu îl îndrituiește pe Președinte să acționeze dincolo de competențele sale constituționale, astfel că instanța constituțională nu poate sancționa, în cadrul controlului de constituționalitate pe care îl efectueazăîn procedura instituită de art.146 lit.d)din Constituție referitoare la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, normele legale criticate de autorul excepției”, se arată în decizie.
Citește AICI motivarea judecătorilor
Inquam Photos / Octav Ganea
