🇷🇴 Prezență vot alegeri prezidențiale

De când a început războiul în țara vecină, românii s-au mobilizat exemplar și au ajutat refugiații ucraineni care au venit în România. Fie au donat pături, mâncare, haine, fie s-au dus în vămi și și-au donat timpul. Alții și-au deschis casele pentru niște străini, oameni pe care nu îi cunosc, dar care fug din calea războiului.

Este și cazul Dinei Flutur, o româncă din Suceava, care a primit o familie de refugiați la ea acasă – Marina, în vârstă de 34 de ani, de meserie psiholog pentru copii, și cei doi copii ai săi, Alice, în vârstă de 4 ani, și Platon, în vârstă de 8 ani. Ulterior, Dina Flutur și-a deschis casa și pentru Nadia, sora Marinei, care este studentă și are 18 ani.

Părinții și soțul Marinei au rămas în Ucraina, în contextul în care bărbații nu mai au voie să părăsească țara, iar mama ei nu a vrut să plece fără soțul ei. Cei doi au rămas în Harkiv, iar soțul Marinei în Cernăuți.

„Marți, pe 1 martie, am mers să o luăm pe Marina și cei doi copii ai ei. Au fost ceva probleme cu actele, dar, în final, am fost sunați din vamă să îi luăm de la centru de refugiați de la stadionul din Siret. La început mi-a fost puțin frică, neștiind cum ne vom descurca, deoarece eu nu știam ucraineană, iar Marina nu știa română, însă ne-am descurcat și ne descurcăm cu ajutorul Google Translate.

Vineri seară, 4 martie, Marina m-a rugat dacă o pot primi și pe sora ei Nadia (18 ani, studentă). Normal, am fost de acord, iar sâmbătă pe la amiază am mers la vama Siret să o luăm. Au dorit ca împreună să plece în Polonia. Din păcate, după ce au primit o confirmare de la niște prieteni și am căutat și transport, i s-a spus că deja Polonia nu ar fi tocmai cea mai bună opțiune. Sunt zile grele pentru ei, doresc să plece în Europa. Au ales varianta Polonia sau Germania. Ieri m-au rugat să caut transport pentru Germania, astăzi au renunțat. Le este frică, nu știu cauza. Astăzi mi-au spus că doresc să ii ducem mâine seară (miercuri, 9 martie – n.red.) la tren, la Suceava, să plece la București, unde îi așteaptă o cunoștință să îi ducă cu mașina proprie în Germania, München. Sper să reușească să ajungă cu bine!”, a povestit pentru Main News Dina Flutur.

Femeia a mai precizat că cei doi copii ai Marinei s-au încadrat destul de ușor în familie, întrucât și ea are 3 copii. „Sunt oameni buni, doar că soarta i-a făcut să treacă prin aceste greutăți. Marina este mereu tristă. Ce pot să spun… Nu mi-aș dori să fiu în pielea lor. De aceea trebuie din cât avem, mult sau puțin, să îi ajutăm”, a adăugat Dina Flutur.

Ea ne-a trimis și imagini cu fiica Marinei în momentul în care primește un ponei din pluș, dăruit de un voluntar din vamă, în ziua în care cele două familii s-au dus să o ia și pe Nadia, sora Marinei.

„Fetița s-a bucurat mult pentru acest ponei, dăruit de un voluntar în vamă, când am mers după mătușa ei”, ne-a povestit Dina flutur.

Foto: Dina Flutur

Am întrebat-o pe Dina Flutur ce a marcat-o cel mai mult cât a găzduit-o pe Marina și familia ei.

„Nu știu dacă m-a impresionat mai mult tăria lor de a lupta și, totuși, să nu lase copiii să observe sau teama pe care o are Marina pentru cei rămași în Harkiv. Părinții Marinei stau într-un subsol, fiind o zonă destul de tristă în ceea ce privește războiul, iar soțul ei a rămas undeva în zona Cernăuți, la o rudă (…) Da, chiar astăzi a vorbit cu părinții ei, fiind ziua de naștere a mamei ei. La fel și cu soțul ei, vorbesc zilnic, țin legătura. (…) Este îngrijorată pentru el, trăiește numai într-un stres, eu așa văd”, a mai declarat Dina Flutur pentru Main News.

Am rugat-o și pe Marina să ne transmită un mesaj, cum i s-a părut primirea în sânul familiei Flutur. Iată ce ne-a spus:

„Mi-a fost foarte frică să merg cu copiii mei într-o țară în care nu am fost niciodată, în familia altcuiva. Dar am fost întâmpinați cu atâta căldură și grijă, ca și cum am fi venit în vizită la rude și ne-am fi cunoscut deja. Am fost întâmpinați cu mașina, după ce am așteptat mult timp în frig. A oferit o cameră mare, haine noi pentru copii și produse de igienă, întrebând în mod constant ce să gătească și ce avem nevoie. Familia are o inimă mare, oameni buni, grijulii, cu suflet mare. Le sunt extrem de recunoscătoare. Copiii s-au împrietenit și nu vor să plece. Acești oameni vor rămâne pentru totdeauna în inima mea”, a precizat Marina pentru Main News.

Familie cu 5 copii, ajutată în Maramureș

O altă familie care nu a rămas indiferentă în fața dificultăților prin care trec în aceste săptămâni ucrainenii este familia Nedelea, din județul Maramureș. Cristina Nedelea a povestit pentru Main News că a primit în casă o familie cu 5 copii, 8 persoane în total.

Inițial, familia trebuia să stea doar o noapte în Maramureș, să se odihnească înainte de a pleca în Ungaria. Dar șederea s-a prelungit la 3 nopți, întrucât unul dintre copii era răcit, iar Cristina Nedelea i-a rugat să rămână mai mult la ea acasă.

„Ce pot să vă zic, cât au stat la mine, doar am plâns, 3 – 4 zile (…) Au venit părinții și bunica, mama soțului, și cei 5 copii. Foarte educați… Copiii erau foarte triști însă. Aveau casa în centrul Kievului. Nu a fost bombardată atunci, dar acum nu se știe nimic. El este un inginer informatician, soția lui casnică, pentru că având 5 copii nu avea cum să lucreze. Foarte de treabă.

Nu i-am lăsat să plece a doua zi. Le-am zis să mai rămână. Au rămas și a treia noapte, pentru că fetița lor încă nu își revenea, era răcită, chiar dacă era mai binișor. Au plecat azi dimineață, dar de când au plecat parcă au lăsat casa goală, este un gol. Ei, foarte triști, nu vor să mănânce, mănâncă foarte puțin. Gândiți-vă că au plecat doar cu hainele de pe ei, nu aveau nici chiloți”, a declarat femeia pentru Main News.

Întrebată dacă refugiații pe care i-a găzuit au rude care au rămas în Ucraina, Cristina Nedelea a răspuns afirmativ.

„Pe el (tatăl familiei – n.red.) l-au lăsat să treacă granița, pentru că are cinci copii minori. Dar a rămas tatăl său. L-au oprit și nu l-au lăsat să treacă, 60 de ani. A rămas soțul surorii lui, părinții doamnei au rămas amândoi. Tot în Kiev sunt. A rămas o pisică în casă, nu știu ce se va întâmpla cu ea. Este dureros. Au plâns întruna”.

Cristina Nedelea ne-a mai povestit că una dintre mașinile cu care au ajuns în România li s-a stricat, iar când au dus-o la reparat, mecanicii nu au vrut să ia niciun bani de la refugiați, deși au insistat să plătească.

„Au mulțumit și au plâns. Numai au plâns”.

Același lucru s-a întâmplat și când românca i-a dus la un restaurant cu mâncare tradițională, „ca să le mai ia gândul de la război”. „Nu m-au lăsat să plătesc eu, au vrut să plătească ei consumația, dar patronul ne-a zis că este din partea casei”.

„Este o solidaritate a românilor, am rămas uimiți cu toții… Trebuie să fim uniți, nu știm ce ne rezervă viitorul (…) Tot ceea ce faci fă ca pentru Dumnezeu (…) Ne-am rugat împreună cu toții, s-au rugat atâta să-i țină Dumnezeu în viață, doar ca să-și salveze copiii (…) Eu și soțul am rămas atinși de lucrul acesta”, a mai povestit Cristina Nedelea pentru Main News.

Iată o poză cu familia din Ucraina, în sânul familiei Nedelea:

Foto: Cristina Nedelea Unguras

Foto articol: Inquam Photos / Alex Nicodim

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp