Tuesday, January 19, 2021
Jurnalism corect


Curtea de Apel București: Gheorghe Ursu nu a fost disident politic

By Madalina Balaceanu , in Justitie Stirile zilei , at 22 ianuarie 2020 Etichete: , ,

Autoritățile comuniste nu au acționat cu intenție directă pentru a-l anihila pe inginerul Gheorghe Ursu, explică judecătorul Mihaela Niță de la Curtea de Apel București, în motivarea sentinței de achitare în cazul foștilor ofițeri de Securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș, acuzați de infracțiuni contra umanității. Moartea lui Gheorghe Ursu a fost determinată de acțiunile „excesive, particulare, conjucate” ale mai multor persoane, dintre care trei au fost condamnate definitiv: colonelul Tudor Stoica, colonelul Mihai Creangă și deținutul Marian Clită.

Deși procurorii au cerut pedepse de 25 de ani de închisoare în cazul lui Pârvulescu și a lui Vasile Hodiș, judecătorul Mihaela Niță a hotărât schimbarea incadrării în acest dosar în infracțiunea de tratamente neomenoase și achitarea celor doi foști ofițeri de Securitate.

Potrivit motivării instanței, cât timp a fost în arest, Gheorghe Ursu a fost cercetat simultan de Miliție și Securitate, chiar dacă ancheta Securității fusese clasată, iar cazul fusese trimis oficial la Miliție, cea care a decis arestarea inginerului.

Din sursa citată reiese că nu ar exista probe care să dovedească că cei doi ofițeri s-ar fi implicat în anchetare în urma arestării lui Ursu.

„Inculpații Pîrvulescu Marin și Hodiș Vasile nu au recunoscut comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, negând orice implicare în anchetarea victimei după luarea măsurii arestării preventive, celelalte probe neoferind certitudini cu privire la acest aspect”, se arată în motivare.

Anchetarea lui Gheorghe Ursu în continuare și de organele de Securitate nu a fost generată de opiniile personale ale acestuia despre conducerea de stat și de partid și politica partidului comunist sau consemnările sale denigratoare, jignitoare la adresa conducătorului statului. Lucrătorii de securitate nu au căutat răzbunare, mai explică sursa citată.

Lucrătorii de securitate nu au vrut să se răzbune

„Curtea apreciază că motivul cel mai probabil al anchetării de către lucrătorii de securitate au fost în fapt alte informații pe care le deținea victima Ursu Gheorghe, ce prezentau interes pentru organele de securitate, informații ce nu au fost oferite de acesta cu ocazia audierilor anterioare în legătură cu consemnările din jurnalul său.

Astfel se explică și împrejurarea că victima Ursu Gheorghe a fost încarcerată  într-o celulă împreună cu informatori ai Miliției, Cliță Marian și Radu Gheorghe, și faptul că nu i s-a permis să ia legătura cu familia, martorul P.D precizând că victima era plasată în cameră cu cei doi informatori care trebuiau să obțină informații de la victimă”, potrivit motivării judecătorului Curții de Apel.

În ceea ce privește schimbarea încadrării infracțiunilor, judecătorul Mihaela Niță susține că autoritățile comuniste au încercat să tăinuiască împrejurările în care Ursu a murit.

„Curtea are în vedere în sensul celor arătate că, după decesul victimei Ursu Gheorghe, la data de 17 noiembrie 2985, s-au depus toate eforturile de către autoritățile statului pentru a tăinui împrejurările și cauzele reale care au condus la decesul acesteia, pentru a zădărnici aflarea adevărului și evident pentru a se evita tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor responsabile.

Se impune a fi mentionat ca inca de la inceputul anului 1990, membrii familiei victimei Ursu Gheorghe au solicitat efectuarea de cercetari cu privire la circumstantele ce au condus la decesul victimei si persoanele responsabile, ancheta debutand in acelasi an”, mai scrie în motivare.

Judecătoare susține că între organele de Securitate și Miliție, care l-au anchetat pe Gheorghe Ursu, a existat o colaborare, iar torturarea inginerului în celula ar fi fost făcută în interesul organelor de Securitate.

„Este evident, in opinia Curtii, ca in vederea audierii victimei Ursu Gheorghe de catre organele de securitate, in timp ce se afla in Arestul Directiei Cercetari Penale a Inspectoratului General al Militiei, arestat preventiv pentru o infractiune de drept comun, a existat o coniventa infractionala intre factorii de decizie din cadrul structurilor competente din cadrul Departamentului Securitatii Statului si cele din cadrul Inspectoratului General al Militiei, respectiv Stanica Tudor si Creanga Mihai, incarcerarea victimei cu cei doi informatori Clita Marian si Radu Gheorghe si tratamentul la care a fost supusa victima in arest realizandu-se in interesul organelor de securitate”, explica Mihaela Niță.

A fost Gheorghe Ursu disident?

Mihaela Niță susține în motivare că, după decembrie 1989, prin disident, folosit în sens pozitiv, s-a înțeles acea persoană cu opinii opuse celor ale regimului totalitar, care avusese îndrăzneala să-l înfrunte pe Nicolae Ceaușescu, cu o atitudine deschisă, opoziționistă față de puterea comunistă, luptând pentru libertate.

„In opinia Curtii, nu se poate aprecia, in contextul celor aratate, ca victima Ursu Gheorghe a fost un disident politic, acesta nefiind un opozant pe fata al regimului comunist si al conducatorului partidului comunist.

Victima nu si-a manifestat public dezacordul fata de politica si conducerea de stat si partid, astfel incat sa devina din acest punct de vedere o persoana periculoasa pentru securitatea statului, datorita posibilitatii influentarii opiniei politice si a instigarii populatiei impotriva conducerii de stat si partid.

Opiniile si nemultumirile sale au fost exprimate fie in jurnalul sau intim, ce nu a fost dat publicitatii, sau prin materialele transmise la postul de radio Europa Libera, unde insa nu a fost mentionat numele sau, sau prin pareri exprimate la locul de munca, dar care nu au fost in masura sa atraga atentia organelor de securitate, fiind arestat si detinut pentru infractiuni de drept comun.

De altfel, cu ocazia avertizarii sale la locul de munca, victima Ursu Gheorghe a precizat ca regreta faptele si s-a angajat sa nu mai comita astfel de fapte”, mai scrie în motivare.

Curtea de Apel mai susține că, pe atunci, existau foarte mulți cetățeni români care într-un cerc restrâns își manifestau dezacordul cu privire la regimul comunist și conducerea statului, însă este evident faptul că, în lipsa unei atitudine critice vehemente, aceștia nu puteai fi caracterizați ca și disidenți.

„De asemenea, este de notorietate ca, in regimul comunist, cetatenii romani obtineau foarte greu permisiunea de a se deplasa intr-o tara occidentala, plecarea cetatenilor romani in strainatate, mai ales in Occident, fiind atent monitorizata de organele de securitate, inainte de plecare si dupa revenirea in tara.

Cu toate acestea, victimei Ursu i s-a acordat, la solicitarea sa, de fiecare data, permisiunea de a calatori in Occident si viza pentru a se deplasa in SUA la fiica sa, careia, de asemenea, i s-a incuviintat sa paraseasca definitiv tara, fiind o situatie de exceptie in regimul comunist, cu atat mai mult cu cat victima a efectuat mai multe astfel de calatorii”, mai explica Niță.

Cine este vinovat pentru moartea lui Gheorghe Ursu?

La acea dată, politica statului român nu ar fi fost una de reprimare a formelor de opoziție față de regimul politic și conducătorul statului prin violență și eliminare fizică.

„Imprejurarea ca victima Ursu Gheorghe, in timp ce era arestata preventiv pentru comiterea unor infractiuni de drept comun, era anchetata in continuare neoficial de organele de securitate, cel mai probabil, pentru a furniza informatii cu privire la persoanele mentionate in jurnalul sau, nu este in masura sa justifice, in contextul celor aratate, retinerea calitatii sale de disident politic.

Curtea apreciaza ca actiunile excesive, particulare, conjugate, ale mai multor persoane care au incalcat legea, dintre care trei au fost condamnate definitiv, au condus la acest rezultat regretabil, respectiv decesul victimei Ursu Gheorghe.

In contextul celor aratate, Curtea nu va mai analiza si celelalte elemente constitutive ale infractiunii prevazute de art. 358 Codul penal din 1969, forma de participatie penala, autorat sau complicitate, astfel cum s-a retinut in sarcina fiecarui inculpat, discutabila, de altfel, intrucat nu mai prezinta relevanta juridica, in conditiile in care pentru orice alte infractiuni nu se mai poate proceda la tragerea la raspundere penala a inculpatilor, intrucat termenul de prescriptie speciala s-a implinit”, a încheiat Curtea de Apel Bucuresti.

Vezi AICI întreaga motivare a sentinței

Comentarii


    Lasă un răspuns


    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    MainNews

    FREE
    VIEW