Thursday, January 21, 2021
Jurnalism corect


Audieri în dosarul Colectiv. Mărturiile cutremurătoare ale victimelor și rudelor acestora: Am avut coșmaruri/Tatăl meu a murit din cauza presiunii psihice

By Raluca Ionescu-Heroiu , in Stirile zilei , at 17 octombrie 2019 Etichete: ,

Pe 30 octombrie se împlinesc 4 ani de la tragedia din clubul Colectiv în care 64 de persoane au murit și alte câteva zeci au fost grav rănite, iar dosarul se află încă în prima instană. Joi după ce 6 persoane, victime și rude ale acestora, au fost audiate la Tribunalul București, instanța a decis ca următorul termen să fie 17 octombrie. 

„Am fost vatamat in urma incendiului de la Colectiv. Am suferit arsuri pe 20% pe suprafața corpului, pe maini, spate, gat si spate. Am fost imobilizat la pat, in tara. Am avut plamanii afectati cu arsuri 80%. Dupa externare am mai urmat un tratament cu creme, am purtat manusi speciale 3 ani, ranile mi s-au inchis pe fata si la urechi dupa 4 luni. Terapie psihologică nu am urmat.  Intre clasele a 9-a – a 11-a de liceu, desi mergeam la cursuri, am fost ajutat de colegi. Pentru bacalaureat a trebuit sa fac un efort sa recuperez. Am avut cosmaruri, nu am ramas cu sechele psihice, m-am ingrasat intr-o perioada foarte mult. Nu respiram bine dupa externare si a trebuit sa cumpăr din banii mei aparat de ionizare, la fel manusi si creme”, a povestit unul dintre supraviețuitori.

„Fiica mea, Alexandra Matache, 26 de ani, era barman si a decedat in urma incendiului, a doua zi. A avut arsuri, dar si o afectare respiratorie foarte importanta. Era singurul copil, am crescut-o eu si tatal ei. Aveam o relatie foarte apropiată cu fiica mea, era totul pentru mine. Aveam o comunicare foarte bună, eram și mamă și prietenă pentru ea. Se angajase la Colectiv ca barman doar pe evenimente. (Plange) Dupa moartea ei, nimic nu mai este la fel. Încercăm să ne restabilim. Am dureri foarte mari de cap, apar, dispar”, a declarat mama Alexandrei Matache.

„Am fost arsă pe o suprafață de 28% din corp, arsuri brațe și spate. După externare, pe zonele afectate inclusiv pe mâna stângă, 13 operații. Urmează să fac alte operații pentru cicatrici. Am în prezent leziuni inestetice. Am încercat să fac terapie, dar deoarece nu voiam să retrăiesc acea stare, am renunțat. Viata mea personală a fost afectată, în prezent încerc să o refac. Voiam să fac o afacere de familie, prin deschiderea unui bistro, dar am renunțat. Familia m-a ajutat”.

„În urma incendiului de la Colectiv, la 3 zile, a decedat sora mea, singura mea soră, Andreea Chiriac în vârstă de 27 de ani. Am crescut împreună de mici, mama noastră a murit când eram mici, tatăl nostru ne-a asigurat creșterea și educarea. Sora mea a fost și mamă și soră pentru mine, era o diferență de 5 ani și jumătate între noi. Când a crescut, ea m-a ajutat financiar, ea mi-a plătit meditațiile, facultatea, haine, mâncare, abonament. Eram foarte apropiate, eram nedespărțite. Am luat și iau medicamente. Am renunțat la facultate, eram studentă la Universitatea București, la germană-engleză. În anul 3 aveam prea multe restanțe și nu mai făceam față.  In plan profesional, lucram la o companie, si dupa 6 luni am decis să plec pentru că nu mai eram atentă, făceam greșeli. 6 luni nu am mai lucrat. În prezent, m-am reangajat si am inceput o alta facultate. În familie, tatal meu m-a sprijinit.”, a spus plângând Roxana Mihaela, sora Andreei Chiriac, una dintre vicitme.

„La o săptămână, in urma incendiului de la Colectiv a decedat fratele meu, Alex Chelba, in varsta de 32 de ani. Era fotograf. Era singurul meu frate.
Noi ne-am pierdut mama cand aveam eu 12 ani si tatal ne-a crescut cat am locuit impreuna pana la 23 de ani, ai lui Alex. Ulterior drumurile ni s-au despartit, dar am ramas apropiați, vorbeam la telefon, ne si intalneam destul de des. Dupa disparitia fratelui meu, si in ziua de azi am senzatia cand merg pe strada…
am un sentiment de vinovatie, ma cert cu toata lumea, cred ca nu am facut tot ce as fi putut sa fac sa ii salvez viata, sa nu il las intr-un spital romanesc.
Pe plan profesional, mi-a fost afectat climatul de la locul de munca, mi s-a reprosat ca sunt prea tristă, ca ma îmbrac in negru, ca nu zambesc. Aveam multe drumuri de facut pentru Alexandru. In octombrie 2017 mi s-a adus la cunostinta ca postul meu se restructura. Abia anul viitor in august am reusit sa imi gasesc un alt loc de munca. In prezent am colegi care ma sustin, dar am momente de singurătate. Am considerat ca nu ma ajuta terapia psihologica.
M-a ajutat tatal meu pana in ianuarie anul acesta, a incercat sa se implice el si pentru mine in proces, ulterior a decedat in urma unor probleme de sanatate si a presiunii psihice. Rugamintea mea pentru dumneavoaastră e să dați o sentință dreapta”, a spus Irina Chelba, sora lui Alex Chelba.

„Am suferit, in urma incendiului, arsuri de gradul 2 si 3, pe maini, pe umar si zona cervicala dreapta. Am fost spitalizata 6 săptămâni, am suferit 3 operatii in România și 10 in Germania. Urmeaza sa mai fac operatii, in prezent am leziuni inestetice pe maini si pe spate. Sunt designer de interior si spatii publice, in urma spitalizarii a trebuit sa renunț la lucrari sau sa le dau la colegi. Nu mai puteam sa urmaresc lucrarile pe șantier din cauza prafului. Activitatea mi-a fost redusa la 40% si veniturile mi s-au redus la jumătate.  Am urmat terapie psihologică timp de 2 ani, restabilita in prezent. Timp de doi ani am suferit pe plan psihic ca urmare a decesului prietenei mele. Lumea m-a perceput altfel, ca ma vedeau cu manusi. Erau mai reticenti, mai rezervati, eu imi pierdusem increderea in mine. Familia m-a ajutat foarte mult. Am platit din banii mei masajele pentru mobilitatea mainilor, creme, materiale de compresie, plasturi, pansamente”,  a povestit Alexandra Nicula, supraviețuitoare din clubul Colectiv.

Victimele incendiului din Clubul Colectiv au cerut Guvernului ca decontarea cheltuielilor cu tratamentele de care au nevoie să fie decontate de statul român pe termen nelimitat. Potrivit legii aflate acum în vigoare, răniții în urma tragediei din 30 octombrie 2015 beneficiază de subvenționarea costurilor medicale până în anul 2020. Pentru că cei mai mulți dintre cei care au rămas cu sechele pe viață care necesită operații și tratamente costisitoare, atât în țară dar și în străinătate, ei cer Executivului prelungirea pe termen nelimitat a costurilor.

Comentarii


    Lasă un răspuns


    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    MainNews

    FREE
    VIEW