EDITORIAL Iulian Chifu: Campania electorală de la Chișinău: bătălia extremelor AUR versus coaliția PSRM-PCRM

Campania electorală din Republica Moldova pentru alegerile anticipate a decantat un nou episod al strategiei politice a Rusiei: crearea unui antagonism al extremelor, PSRM-PCRM versus AUR. Abordarea este clasică și e menită a potența cele două constructe politice care schimbă replici public, în condițiile în care una joacă rolul pro-rușilor cu toate nuanțele iar cealaltă rolul unioniștilor conservatori creștini din extremă. Cele două structuri politice se potențează și-și dau pase reciproc, în tentativa de a scoate din prim planul vizibil și din lumina reflectoarelor bătăliilor de cuvinte ascuțite pe principalul candidat, PAS, partidul pro-prezidențial al Maiei Sandu.

Când românul născut Bujeniță se transformă în rusofilul comunist Voronin. Epopeea trădătorilor

În fapt, intenția polit-tehnologii ruși aciuați la Chișinău și responsabili de obținerea unui rezultat cât mai important al favoriților – după ce au determinat coaliția din cimitirul elefanților, a comuniștilor independentiști moldoveniști și rusofoni și a socialiștilor ostentativ pro-ruși – a fost aceea de a evita contrapunerea principalului pretendent la majoritatea parlamentară, PAS, structurii favoriților, numită Blocul Electoral al Comuniştilor şi Socialiştilor. Iar dacă alianța a avut drept scop să adune toate voturile stângii – mai face un joc relevant Alianța Renato Usatâi – strategii de campanie au optat și pentru schimbarea de nume, de etichetă, pentru a evita să aibă pe buletinul de vot perdantul PSRM.

Astfel că, în ideea amplificării schimbului de replici spumoase și dure care să capteze atenția publicului, au adus în joc pe octogenarul Vladimir Bujeniță, român travestit prin adopție în moldovean sadea cu comunismul în suflet și pan-rusismul la purtător și redenumit Voronin. Acesta urmează să spună neaoș ce-i vine pe limbă din propaganda clasică sovietică și istoriografia proletcultistă a moldovenistului Artiom Lazarev, despre jăndarul român care bătea basarabenii.

Iar Dodon, care deja a dat chix în runde repetate de alegeri, să stea mai ferit și să iasă doar ca să-și ațâțe publicul de majorete pe teme de conservare de imagine, fără onomatopee vocale pentru că a rămas fără glas după ce a pierdut mandatul doi de Președinte la firava Maia Sandu. Între timp, tot partidul socialiștilor dă acatiste la ambele mitropolii ortodoxe de la Chișinău, cu presă la Vladimir, sub ascultarea Rusiei și noaptea pe furiș la IPS Petru, Mitropolitul de Bălți al Patriarhiei Române, doar-doar s-o învrednici Dumnezeu ascultătorul să-i scape de perdantul de serviciu.

AUR – colecționarul rataților de serviciu, cu pretenții unioniste

De partea cealaltă, replica și motivul de scandal al comunistoizilor socialiști ai lui Dodon vor fi date de noua creație a AUR-ului de la București în Republica Moldova. Partidul înregistrat pe fugă la Chișinău în urmă cu câteva zile, cu gândul la voturile virtuale de pe Internet, a păcălit și strâns naivii de serviciu cu speranțe de a trece pragul. Naivii nu s-au prins că strategia AUR nu este de a face pragul, ci de a prelua ce se poate din zestrea unioniștilor subunitari în procente de opțiuni la vot, votanți fără coloană vertebrală, fără direcție și fără șanse de a vedea Parlamentul din interior altfel decât în ziua porților deschise.

În schimb, vedem o abordare radicală – creștină, conservatoare, naționalistă (parcă citez pomelnicul susținerilor din “conservatorismul” ultraortodox al lui Putin și eurasianismul lui Dughin). Opțiuni formulate fără nuanțe de pe poziții similare celor îmbrățișate de controversatele personaje de la București, George Simion, președintele interzis în Republica Moldova de către al treilea regim succesiv, și Șoșoaca de serviciu care cere scuze Rusiei lui Putin din fața ambasadei de la București, pentru afrontul MAE român de a sta vertical, totul în huiduielile zgomotoase până și ale poporului anti-vax prezent la manifestație.

Odată scenariul scris și piesa montată în beneficiul opțiunilor proruse de la Chișinău, speranța strategilor lui Voronin-Dodon este ca lumea să nu mai vadă proiecte viabile, concrete, cu substanță până la 11 iulie, și să fie atrasă de corifeii înjurăturilor la adresa României, ai  exceselor îmbrățișate de reprezentanții AUR de la Chișinău – veseli că preiau electoratul rătăcit, distrug siglele partidelor absorbite pe liste și subminează prin scorul marginal de sub prag ideea unionistă, fără drept de apel. Noroc că, pe acest spațiu unionist, există încă evoluțiile nuanțate și colecția de personalități ale Partidului Unității Naționale – PUN, care menține perspectiva reclădirii formațiunii politice cu această orientare, după depășirea momentului electoral de la anticipate, caracterizat de polarizarea opțiunilor celor mari.

Jandarmul român, ruperea relațiilor Moscova-Chișinău și atentatul la statalitatea Republicii Moldova: mituri propagandistice de campanie

Iar jocul a început deja. Voronin a reaprins mitul jandarmului român, care vine după alegătorul din stânga Prutului, imagine pe care o repetă ostentativ. Apoi a readus în prim plan imaginea soldaților NATO, care vor ocupa spațiul dintre Prut și Nistru, ba chiar lăsând în urmă o liotă de copii de culoare (conotație rasistă involuntară? Sau doar amintire subliminală de familie?)

Voronin utilizează AUR-ul de la București, transplantat la Chișinău, pentru a susține că sunt politicieni proiectați de oficialii români chitiți să rupă bunele relații ale Republicii Moldova cu Rusia. În fine, Igor Dodon, mai tânăr și nedus pe la biserică, a intrat și el în joc, anunțând că, după cum se vede, cel mai mare pericol este presa românească, cea care subminează statalitatea Republicii Moldova. Atentatul are loc zi de zi, de zeci de ani, mai susține perdantul din fața primului președinte femeie de la Chișinău, Maia Sandu.

În timp ce Voronin luptă pentru a sta încă 4 ani în Parlamentul de la Chișinău, Dodon vrea să-și salveze pielea de la alungarea din fruntea PSRM de către proprii săi colegi, care-l așteaptă la cotitură după pierderea alegerilor. Pe de altă parte, politicienii de sub prag de la Chișinău fac coadă la partidele partenere de la București: PPDA la premier și la liberali, PDM semnează acorduri cu PSD, în timp ce Pro Moldova lui Candu nici nu a mai făcut deplasarea la Pro România de la ieșirea partidului lui Victor Ponta din Parlament, ca să nu se ia ghinionul.

În acest timp, Președintele Maia Sandu face vizita oficială la Berlin, ultima vizită de stat într-o capitală relevantă, de prim rang, după ce a primit vizita Președintelui Klaus Iohannis – pentru prima oară la Chișinău de când a preluat mandatul – a vizitat Bucureștiul, Bruxellesul, Parisul și Kievul, și se pregătește și de vizita peste Ocean. În afacerile de stat, Republica Moldova a intrat pe cursul reintegrării în comunitatea internațională iar valul schimbării care s-a ridicat împotriva creației Kremlinului amenință să măture și ultimele rămășițe ale fostului regim de pe piața politică. Pentru că evoluțiile merg spre un deznodământ fără dubiu: preluarea deplină a puterii politice de către partidul pro-prezidențial al Maiei Sandu.