Sărăcia relativă în România: cine supraviețuiește cu 63 de lei pe zi și care sunt categoriile cele mai expuse

În 2024, nivelul oficial al sărăciei relative a fost stabilit la un venit anual de 23.262 de lei pentru o persoană, ceea ce corespunde unei sume de aproximativ 63 de lei pe zi, arată datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS).

Potrivit informațiilor oficiale, numărul total al românilor care trăiesc sub acest prag a fost estimat la 3,59 milioane de persoane.

„Rata sărăciei relative (AROP), calculată pe baza veniturilor disponibile, fără a lua în considerare consumul din surse proprii, a fost de 19,0% în 2024, cu 2,1 puncte procentuale mai mică decât în anul anterior”, precizează INS.

Cele mai afectate categorii de populație rămân copiii și tinerii. Astfel, peste un sfert dintre minorii cu vârste între 0 și 17 ani (26,2%) și peste 22% dintre tinerii de 18–24 ani trăiesc în condiții de sărăcie.

De asemenea, „rata sărăciei persoanelor care trăiau în gospodării cu minori și tineri de 18-24 ani a fost 22,6% în anul 2024, mai mare cu 8,6 puncte procentuale decât cea a persoanelor care trăiesc în gospodării fără minori și tineri dependenţi”.

Transferurile sociale: o linie de salvare esențială

Un element important în reducerea sărăciei îl constituie pensiile și alte forme de sprijin social. INS subliniază că, în lipsa acestor transferuri, aproape 41,4% din populația României s-ar fi aflat sub pragul sărăciei. Impactul ar fi fost și mai sever în cazul vârstnicilor: „84,8% dintre persoanele de 65 de ani și peste s-ar fi aflat în stare de sărăcie relativă” în absența pensiilor și altor ajutoare.

Un alt grup vulnerabil îl reprezintă persoanele apte de muncă, dar aflate în gospodării cu activitate profesională minimă. În 2024, 615.000 de români sub 65 de ani locuiau în gospodării în care adulții activi au lucrat mai puțin de 20% din timpul posibil de muncă.

Sărăcie și excluziune socială: peste un sfert din populație, afectată

Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a ajuns la 27,9% în 2024, ceea ce echivalează cu 5,3 milioane de persoane. Acest indicator combină trei forme de vulnerabilitate: lipsa veniturilor suficiente, deprivarea materială severă și participarea redusă pe piața muncii.

Față de 2023, AROPE a înregistrat o scădere de 4,1 puncte procentuale, adică cu 740.000 de persoane mai puțin în această situație.

În rândul tinerilor, situația rămâne alarmantă: 33,8% dintre copiii sub 17 ani și 31,3% dintre tinerii între 18–24 ani sunt în risc. La polul opus, cea mai scăzută rată (22,9%) se observă la adulții între 25–49 ani. Pentru seniorii de peste 65 de ani, riscul rămâne ridicat, la 29,3%.

Statistica evidențiază și diferențe mari între persoanele ocupate și cele fără loc de muncă: doar 17,3% dintre adulții activi sunt în risc, față de 37,5% dintre cei neocupați.

Cine sunt cei mai vulnerabili

Gospodăriile cu mai mulți copii sau cele monoparentale sunt cele mai expuse riscului. Astfel, „incidenţa cea mai mare a indicatorului AROPE, în anul 2024, s-a înregistrat la gospodăriile formate din doi adulţi cu trei sau mai mulţi copii dependenţi (50,9%)”.

Pe locurile următoare se află familiile extinse cu copii (37,2%) și gospodăriile monoparentale (36,5%). Chiar și în rândul gospodăriilor fără copii sau tineri dependenți, riscurile nu dispar: cele formate dintr-o singură persoană prezintă o incidență de 34,7%, de două ori mai mare decât gospodăriile cu trei sau mai mulți adulți.

Diferențe regionale: Sud-Estul, cea mai afectată zonă

Geografic, cele mai mari rate de sărăcie și excluziune socială s-au înregistrat în sudul țării: regiunea Sud-Est (39,7%) și Sud-Vest Oltenia (35,1%) conduc clasamentul. În schimb, București-Ilfov are cea mai redusă rată, de doar 12%.

Detaliile din spatele cifrelor AROPE

„Din cele 5,3 milioane persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, 3595 mii persoane se aflau în risc de sărăcie, cea mai frecventă dintre cele trei situații.”

Dintre acestea, 1.789.000 se aflau doar în situație de sărăcie (nu și în celelalte două condiții), 1.596.000 erau doar în deprivare materială și socială severă, iar 82.000 trăiau în gospodării cu activitate de muncă aproape inexistentă.

Totodată, 1.294.000 de români erau simultan în risc de sărăcie și în deprivare materială severă, 157.000 erau în risc de sărăcie și aveau intensitate redusă a muncii, iar 21.000 cumulau deprivarea și lipsa muncii.

Cea mai grea situație era trăită de aproximativ 355.000 de persoane, care se confruntau simultan cu toate cele trei riscuri: lipsa veniturilor, lipsuri materiale severe și lipsa implicării în activitate profesională.