ANALIZĂ Ce se ascunde, de fapt, în spatele discursului suveranist?

Urmărind discursurile unor lideri politici de extremă dreapta, precum George Simion, Diana Șoșoacă sau Călin Georgescu, observăm accentul pus pe ideea de suveranitate și nevoia de a ne redobândi acest atribut.

Ideea unei mişcǎri suveraniste a fost adusă în prim-plan în anul 2020, dupǎ ce AUR a reuşit sǎ intre în Parlament, pe fondul mǎsurilor luate la nivel european pentru combaterea pandemiei de COVID-19. Cu o poziționare antivaccinistǎ, extremiştii au promovat ideea de suveranitate pentru a contesta interdicțiile din pandemie.

Reprezentanții AUR şi susținatorii lor au răspândit mesaje anti-UE, pe care au criticat-o că se transformă într-un suprastat care suprimă suveranitatea statelor naționale, îndepărtându-se astfel de viziunea inițială. Ulterior, discursul a fost preluat de alte mișcǎri extremiste, precum SOS sau cea creatǎ în jurul lui Cǎlin Georgescu. Viziunea este împărtășitǎ și de alți politicieni români, de la partide considerate proeuropene. Pe de altǎ parte, mișcările extremiste sunt considerate proruse, date fiind narațiunile pe care le preiau de la regimul de la Kremlin.

Putem remarca faptul că viziunile extremiștilor sunt centrate în jurul ideii de suveranitate. Dar și-a pierdut țara noastră suveranitatea? În Constituția României se prevede că aceasta este un stat suveran, iar acest atribut aparține poporului, care îl exercită prin intermediul organelor sale reprezentative, precum și prin referendum. De altfel, prin intermediul acestui instrument, aproape 90% dintre votanții din România au aprobat în 2003 introducerea unui nou articol în constituție, în care se prevede că drept „urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. În plus, este important de subliniat că în ciuda atribuirii unor competențe UE (cum ar fi politica comercială comună, uniunea vamală, sau piața internă), statele membre au în continuare un rol deosebit de important în procesul decizional european, legislația și acordurile externe ale blocului comunitar trebuind aprobate inclusiv în Consiliul UE, unde se reunesc miniștrii celor 27 de țări membre. Pozițiile exprimate de către aceștia în cadrul forului sunt expresia suveranității naționale a statelor lor. Nu în ultimul rând, direcția generală de politică a UE este stabilită de către șefii de stat și de guvern ai statelor blocului comunitar, reuniți în cadrul Consiliului European, iar instituțiile europene trebuie să țină seama de concluziile acestor întâlniri.  În acest context, se ridică întrebarea ce se ascunde în spatele abordărilor suveraniste?

Potrivit lui Cosmin Popa, istoric și cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, suveranismul este un curent fără o proiecție de viitor. „Suveranismul este o diversiune ideologică și una politică, în egală măsură, neavând nimic de a face cu situația politică și economică a țării noastre. În prezent, România are mai multă suveranitate ca niciodată, având la dispoziție posibilități absolut remarcabile de a influența situația internațională și de a-și face vocea auzită. Din păcate, însă, liderii României nu au știut să uzeze de aceste oportunități pe care țara noastră le-a dobândit prin aderarea la UE și la NATO. Principalul obiectiv al acestui curent [suveranismul – n. a.] este distrugerea democrației liberale și întoarcerea la un regim politic care să faciliteze instaurarea unei dictaturi în România. Niciunul dintre curente [referitor la legionarism și comunism – n. a.] nu a dus la schimbarea statutului internațional al României, ambele fiind motivate de tendința izolaționistă și fiind un atac pe scară largă la adresa valorilor și instituțiilor democratice. Acestui curent [suveranismul – n. a.] îi lipsește o proiecție de viitor, fiind o critică la adresa regimurilor liberale, dar punându-se în loc mai degrabă o mitologie politică decât un regim politic”, a declarat specialistul pentru mainnews.ro.

Discrepanța dintre discursul promovat în România de mișcările așa-zise suveraniste, care promovează administrarea țării noastre fără influență din exterior și faptele acestor forțe politice se observă cel mai bine în cazul dezbaterilor din parlament cu privire la proiectele de lege referitoare la doborârea dronelor și desfășurarea pe timp de pace a misiunilor militare. Menite a umple un vid legislativ, dat fiind că armata română nu a avut până acum o bază legală clară care să îi permită să doboare aparatele de zbor fără pilot inamice care pătrund în spațiul aerian național, proiectele de acte normative nu au fost susținute la vot în cele două camere ale legislativului de către deputații și senatorii AUR, SOS și POT. În ciuda acestui lucru, ele au fost adoptate de către Camera Deputaților și Senat. Ulterior, parlamentarii celor trei formațiuni politice anterior menționate au depus o contestație la Curtea Constituțională, ceea ce înseamnă că legile sunt blocate până când instituția decide dacă acestea sunt conforme sau nu cu prevederile actului fundamental. În lipsa lor, România este vulnerabilă în fața dronelor rusești care intră în spațiul aerian al țării, dat fiind că armata nu are cum să le doboare.

Abordarea celor trei formațiuni extremiste în cadrul acestei dezbateri deosebit de importante pentru suveranitatea țării noastre denotă un contrast cu discursul public promovat de către acestea în ultimii ani, în care pun accent pe patriotismul lor.

Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea