Controversata activistă Victoria Stoiciu, înfocată susținătoare a ideologiei comuniste, aleasă în conducerea PSD
Victoria Stoiciu, consilieră a premierului Marcel Ciolacu, a fost aleasă, la sfârșitul săptămânii trecute, în funcția de vicepreședinte al PSD.
Partidul Social Democrat și-a desemnat sâmbătă o nouă conducere. Marcel Ciolacu a fost reales în funcția de președinte, în timp ce primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, și ministrul transporturilor, Sorin Grindeanu, au fost aleși ca vicepreședinți. Paul Stănescu și-a păstrat postul de secretar general, în timp ce Mihai Tudose a preluat funcția de președinte al Consiliului Național, în locul lui Vasile Dâncu, retrogradat pe post de vicepreședinte. În noua echipă de conducere a PSD au fost aleși ca vicepreședinți Marian Neacșu, Mihnea Costoiu și, o prezență mai puțin cunoscută, Victoria Stoiciu.
Cu secera și ciocanul în Guvern
Consilieră a premierului Marcel Ciolacu începând de la preluarea guvernării, în iulie 2023, Victoria Stoiciu a lucrat timp de 17 ani pe post de coordonator de programe la Fundația Friedrich Ebert România. De-a lungul timpului ea a publicat în presă numeraose texte în care nu și-a ascuns simpatia pentru ideologia comunistă.
În esență, ea susține că marxism-comunismul nu a fost niciodată implementat cu adevărat, nici măcar în Uniunea Sovietică și cu atât mai puțin în România lui Nicolae Ceaușescu.
„Azi se fac 100 de ani de la revoluția din octombrie 1917. A fost asta cu adevărat o revoluție socialistă? Să îl ascutăm pe Chomsky. Lenin a fost un deviaționist de dreapta, ne aduce aminte Chomsky, considerat astfel de marxișii mainstream, cum ar fi Rosa Luxembourg, dar pe care i-am uitat, pentru că au fost de partea pierdantă a istoriei. Bolșevismul e el însuși o deviație de dreapta – ideea sa centrală era că o elită intelectuală revoluționară va folosi mișcările populare pentru a prelua puterea de stat și o va folosi pentru a construi societatea visată. Această idee contravine total socialsimului/marxismului, pentru care controlul muncitorilor (nu al statului) asupra mijloacelor de producție e o chestiune fundamentală, e piatra de temelie. Ce au făcut bolșevicii dupa revoluția din 1917? Au început să dizolve sovietele și comitetele muncitorești din fabrici. S-au folosit – la fel ca orice politician oportunist – de mișcările populare ale vremii, mișcări care erau socialiste și democrate în esența lor, pentru a prelua puterea. Au încercat să creeze o armată de muncitori supuși unui lider și disciplinați – exact opusulu socialismului. Doar pentru ca s-a auto-întitulat Marea Revoluție Socialistă, nu înseamnă că revoluția de la 1917 a și fost una socialistă, așa cum nu înseamnă că regimul construit de Lenin, Stalin și aliații lor a fost socialist”, afirma Stoiciu, într-un text publicat pe Facebook în data de 7 octombrie 2014.
Notă: Victoria Stoiciu la „mormântul eroilor anonimi”, un monument ridicat în timpul regimului comunist
Propagandă pentru victoria Rusiei lui Putin
Susține comunitatea LGBT, așa cum ideologia i-o indică. Critică capitalismul și Occidentul ori de câte ori are ocazia, asta deși a beneficiat cu vârf și îndesat de avantajele traiului într-o asemenea lume. Fără a afirma acet lucru explicit, Stoiciu este și o susținătoare a Federației Ruse. Într-un text publicat în urmă cu doi ani, ea învinovățea Occidentul, în special SUA, pentru faptul că oferă sprijin Ucrainei pentru a face față agresiunii criminale declanșată la ordinul Kremlinului. Teza este una specifică propagandei ruse.
„Câți ucraineni trebuie să moară ca să cadă Putin? Cu cât sunt mai mari pierderile Rusiei pe frontul din Ucraina, cu atât cresc șansele ca regimul Putin să cadă. Acesta e scenariul pe care se pare că marșează administrația de la Washington – escaladare cu scopul de a-l debarca pe Putin de la putere. (…) Doar că atâta timp cât lupta se poartă pe teritoriul Ucrainei, pierderile aduse Rusiei înseamnă și pierderi de vieți și sacrificii din partea ucrainenilor. Înseamnă civili morți, copii uciși, familii despărțite, refugiați, oameni care își văd casele dărâmate de bombe, orașe distruse, vieți zdrobite. Întrebarea pentru adepții acestui scenariui e – câte mii sau zeci de mii de ucraineni suntem dispuși să moară și alte câte milioane să rămână fără adăpost pentru a maximiza șansele de realizare a scenariului în cauză? O mie, zece mii, o sută de mii? Whatever it takes? Să ne imaginăm că fiecare ucrainean mort crește cu 0,001 % șansele unui astfel de scenariu. Asta înseamnă 100.000 de morți. O sută de mii de morți. E un cost acceptabil? Un astfel de calcul pare oribil. Îngrozește. Dar atunci când susții escaladarea și ești în scenariul „whatever it takes”, acest calcul e o consecință logică și necesară. Nu îl poți evita decât dacă ești ipocrit și nu vrei să gândești implicațiile asumțiilor tale până la capăt. Care e, deci, prețul pe care suntem dispuși să îl plătim, concret, în vieți omenești? Nu în abstract, că nu există nimic abstract în război și în moarte. Care e pragul dincolo de care prețul devine prea mare? Sau nu există un astfel de prag și luptăm până la ultimul ucrainean?”, a scris Victoria Stoiciu, pe Facebook, în data de 29 martie 2022.
Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Comentarii