Creștinii sărbătoresc astăzi Floriile: tradiții și obiceiuri
Creştinii sărbătoresc în fiecare an Floriile sau Duminica Stâlpărilor, un moment ce comemorează intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim. În această zi specială, credincioșii îl întâmpină pe Mântuitor cu ramuri de măslin și de finic în mâini. Sărbătoarea Floriilor, marcând momentul intrării lui Iisus în Ierusalim, reprezintă unul dintre cele mai semnificative evenimente din calendarul creștin și deschide calea către perioada sărbătorilor pascale.
Patriarhul Daniel va lua parte la Sfânta Liturghie desfășurată în paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, în această zi de sărbătoare.
„În duminica de Florii, oamenii au voie să mănânce peşte. Merg la biserică ducând flori şi se întorc ducând mâţişori de salcie. Ating cu salcia copiii, vitele din gospodărie şi o pun la icoană: peste an ea capătă tot felul de întrebuinţări. Tot acum sunt fierte buruienile care vor fi folosite la vopsirea ouălor. Cum este vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşte. Sunt locuri unde în această zi oamenii nu se spală pe cap, de teamă să nu albească (încărunţească) la fel ca pomii aflaţi în floare. În alte părţi se spală pe cap tocmai în această zi, dar cu apă în care au fiert busuioc şi fire de la canafii unui prapor care a fost purtat la o înmormântare de fată mare. Ca să fie de folos părului, să-l facă să strălucească de sănătate, apa trebuie vărsată la rădăcina unui păr”, scrie Irina Nicolau în „Ghidul sărbătorilor româneşti” (Humanitas, 1998).
În urmă cu două milenii, cu o săptămână înainte de patimile sale, Iisus Hristos a intrat în Ierusalim călare pe un mânz, înconjurat de cei doisprezece apostoli. Mulțimea, recunoscându-l drept Mântuitorul, l-a întâmpinat cu ramuri de finic și cu cântări de bucurie. Iisus a ales cu grijă acest moment pentru a fi recunoscut ca Mesia, iar când oamenii l-au văzut, au început să strige: „Osana! Binecuvântat să fie Cel ce vine în numele Domnului”.
Floriile marchează începutul ciclului sărbătorilor pascale, care se încheie cu Înălțarea Domnului.
Tradiția de a merge la Biserică în ziua de Florii cu ramuri de salcie înmugurite în mâini, pentru a fi sfințite de către preot, amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin, crenguțe de palmier sau flori.
Ramurile de salcie, simbol al sărbătorii de Florii, vor fi împărțite credincioșilor prezenți la slujba de sărbătoare. Aceștia le vor lua acasă și le vor așeza la icoane, la geamuri, la uși și la porți, ca o protecție împotriva relelor și necazurilor.
Floriile marchează a doua „dezlegare la pește” din post, după cea de la Buna Vestire, pentru cei care țin această tradiție.
Această zi reprezintă și începutul ultimei săptămâni din Postul Paștelui sau Săptămâna Patimilor.
Începând din seara de duminică, bisericile încep săvârșirea slujbelor speciale ale Săptămânii Mari, cunoscute sub numele de denii. Aceste slujbe reamintesc toate momentele esențiale din viața Mântuitorului, de la intrarea Sa în Ierusalim până la Învierea Sa din morți. În unele regiuni ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, deoarece se crede că acest gest îi apără de boli și îi întărește.
În ziua de Florii, oamenii merg la mormintele rudelor pentru a agăța ramurile de salcie de cruci, semnificând apropierea sărbătorii de Paște.
De asemenea, în această zi, tradiția spune că șnurul de la mărțișor trebuie agățat într-un copac înmugurit sau înflorit, pentru a aduce sănătate și prosperitate în anul următor.
În diverse regiuni, fetele singure își pun busuioc sub pernă în ziua de Florii, sperând să devină mai atrăgătoare și mai dorite de bărbați, în vederea unei căsătorii în acel an.
De asemenea, în unele zone, de Florii se aerisește zestrea din casă.
Un alt obicei răspândit este acela ca părinții să îi lovească ușor pe copii cu nuielușa de salcie când aceștia se întorc de la biserică, pentru a li se dărui sănătate și înțelepciune.
foto: Inquam Photos / George Călin
Comentarii