Cum a legalizat Maia Sandu de la tribuna Adunării Generale a ONU prezența „pacificatorilor” ruși în Republica Moldova – ANALIZĂ
„Maia Sandu cere retragerea trupelor rusești din Transnistria” au titrat pe linie publicațiile de la Chișinău și București, în urma discursului susținut de președinta Republicii Moldova în cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, eveniment desfășurat la New York. Realitatea este însă ușor diferită. Așa cum a făcut-o și cu alte ocazii, Maia Sandu s-a referit doar la grupul operativ de soldați ruși, iar nu la contingentul de așa-ziși „pacificatori”, format din circa 1.000 de militari. De facto nu există diferențe între cele două grupări, ambele fiind staționate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova.
În 1990, pentru a împiedica orientarea către România și Occident a Republicii Moldova, pe fondul începerii destrămării blocului comunist, Moscova a încurajat separatismul din regiunea transnistreană, care în 1990 și-a autoproclamat independența față de RSS Moldovenească.
Ajutați de trupele sovietice, separatiștii și-au consolidat controlul, atacând secțiile de poliție situate pe malul stâng al Nistrului. În 1992, după ce Republica Moldova și-a declarat independența, noile autorități constituționale au încercat să stabilizeze militar situația în regiune, însă nu au reușit.
Separatiștii, bine echipați de Moscova, au rezistat pe poziții, totul culminând cu intervenția Armatei a 14-a în sprijinul acestora. Conflictul militar s-a încheiat în acel an 1992, după patru luni de ostilități, însă Moscova controlează și astăzi regiunea transnistreană prin intermediul unui guvern-marionetă și al trupelor militare pe care le staționează ilegal.
De-a lungul anilor, Federația Rusă a încercat să „rezolve” conflictul în termenii săi, scopul fiind acela de a controla politic Republica Moldova. În 2003, Moscova, prin intermediul lui Dmitri Kozak, care la acea vreme era responsabil la Kremlin de acest dosar, a propus un plan de federalizare a Republicii Moldova, care îi garanta o influență suficient de mare și care îi permitea să instaleze în regiune o bază militară. În final, pe fondul amplelor proteste de la Chișinău și probabil al altor aspecte, care au rămas însă la stadiul de speculații, președintele Republicii Moldova de la acea vreme, Vladimir Voronin, a respins în ultima clipă oferta Moscovei.
Practic, începând din acel moment, aceasta a fost strategia Federației Ruse pentru a controla destinele Republicii Moldova. Asta explică și de ce Moscova nu a recunoscut așa-zisul referendum, organizat în anul 2006 pe teritoriul controlat de separatiști, în care peste 98% dintre cei prezenți ar fi votat pentru „independență și integrare potențială în viitor cu Rusia”.
Aproape 10.000 de militari ruși, staționați ilegal în Republica Moldova
În regiunea transnistreană a Republicii Moldova, Federația Rusă staționează sub diverse forme în jur de 10.000 de militari. Este vorba de, potrivit Zonadesecuritate.md, circa 1.700 de militari în grupul operativ, fondat pe scheletul fostei Armate a 14-a, și 924 de militari ruși și transnistreni în contigentul de „pacificare”.
Lor li adaugă alți aproximativ 6.000 – 8.000 de militari aflați sub comanda așa-ziselor autorități de la Tiraspol.
După anexarea ilegală a peninsulei Crimeea în anul 2014 și declanșarea agresiunii armate în Donbas, Federația Rusă a întâmpinat mari probleme în rotirea militarilor care se află staționați în zona sub steagul său din cauza interdicțiilor de survol aplicate de Ucraina. Prin urmare, Armata rusă a fost nevoită să încorporeze localnici.
Maia Sandu nu scoate un cuvânt despre „pacificatori”
În discursul susținut în cadrul Adunării Generale a ONU, Maia Sandu a solicitat retragerea „trupelor rusești”, nu însă și a contingentului de așa-ziși „pacificatori”. În realitate, distincția dintre GOTR și contingentul de „pacificare” nu prea există, în condițiile în care există soldați care efectuează misiuni sub ambele drapele.
„Devotamentul nostru pentru rezolvarea pașnică a conflictului transnistrean este de neclintit. Fac un apel pentru retragerea necondiționată a trupelor rusești”, a declarat președinta Maia Sandu, de la tribuna Adunării Generale a ONU.
Cu toate că „pacificatorii” se află staționați în urma acordului de încetare a focului semnat în anul 1992 de Mircea Snegur și Boris Elțîn, prezența lor este ilegală deoarece contravine prevederilor Constituției Republicii Moldova
„Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său” – Articolul 11 al Constituției.
De altfel, chiar Federația Rusă s-a angajat, prin declarația Summit-ului de la Instanbul din anul 1999, să finalizeze retragerea trupelor și echipamentelor militare de pe teritoriul Republicii Moldova până cel târziu la finalul anului 2002.
Nu este pentru prima dată când oficiali ai Republicii Moldova evită să ceară retragerea integrală a trupelor ruse de pe teritoriul statului, inclusiv a așa-ziselor trupe de pacificare. În anul 2018, în timp ce la cârma Republicii Moldova se afla de facto oligarhul Vladimir Plahotniuc, reprezentanții executivului de la Chișinău a „obținut” o hotărâre a Adunării Generale a ONU prin care se cerea retragerea GOTR, care însă nu făcea absolut nicio referire la „pacificatori”.
Cu toate că de atunci guvernarea s-a schimbat, poziția Republicii Moldova nu a evoluat prea mult. Întrebat despre situația „pacificatorilor” într-un interviu acordat pentru G4Media, ministrul de externe, Nicu Popescu, a contrazis ideea că aceștia ar staționa ilegal.
Comentarii