Limba română, introdusă în toată legislația Republicii Moldova, inclusiv în Constituție
În toată legislația Republicii Moldova, inclusiv în Constituție, sintagma „limba română” va lua locul „limbii moldovenești”. Vor fi înlocuite și sintagmele „limba oficială”, „limba de stat” și „limba maternă”, după ce Parlamentul de la Chișinău a votat joi, 16 martie, în a doua lectură, un proiect de lege în acest sens.
Inițiativa a a fost elaborat de un grup de deputați ai fracțiunii Partidului Acțiune și Solidaritate, al președintelui Maia Sandu.
Printre prevederile proiectului mai figurează considerarea desuetudinii textului „funcționând pe baza grafiei latine” din articolul 13 al Constituție.
De asemenea, în termen de 30 zile de la intrarea legii în vigoare, autoritățile publice cu competență de adoptare, aprobare sau emitere a actelor normative inferioare legii vor opera modificările ce se impun.
Totodată, Sărbătoarea Națională „Limba noastră”, așa cum este denumită în prezent, va fi numită „Limba română”.
Proiectul de lege a fost votat în a doua lectură, de 58 de deputați.
Cum s-a ajuns aici
Oficial, Republica Moldova și-a dobândit independența la data de 27.08.1991. Primele decizii ale Parlamentului Republicii Moldova au fost în nota apropierii de România. Imn național a fost declarat „Deșteaptă-te, române!”, iar limba oficială a fost stabilită limba română. Mai mult, drapelul a fost declarat identic cu cel al României, „albastru, galben, roșu”.
În urma primelor alegeri libere din Republica Moldova, în anul 1994, la putere a ajuns o coaliție formată din partidul președintelui Mircea Snegur, Partidul Democrat Agrar din Moldova și Mișcarea „Unitate-Edinstvo”, formațiune creată de Kremlin cu complicitatea comuniștilor locali.
Primele măsuri au vizat componenta identitară în paralel cu eliberarea aparatului administrativ de adepții mișcării de redeșteptare națională. Noua majoritate parlamentară a adoptat la 29.06.1994 prima constituție a Republicii Moldova. La articolul 13 a fost introdusă sintagma de „limba moldovenească”. Mai mult, autorii au echivalat noțiunile de cetățenie cu cele legate de naționalitate. Astfel întâlnim formule de genul „poporul Republicii Moldova” sau „poporul moldovean”.
Apogeul minciunii
În anul 2003, în timp ce la putere se afla Vladimir Voronin, Vasile Stati a publicat așa-numit dicționar „moldovenesc – român” prin care a încercat să demonstreze că în România și Republica Moldova se vorbesc limbi diferite. Una dintre cele mai bune descrieri facută „dicționarului” a facut-o doamna Eugenia Bojoga, profesoară la Catedra de lingvistică generală şi semiotică a Facultăţii de litere a Universităţii „Babeş-Bolyai”.
Într-un articol scris pentru revista Contrafort, a remarcat că „dicționarul” este practic inutilizabil, neavând cuvinte folosite în mod curent în Republica Moldova. În schimb, pentru a aduce cât mai multe intrări, Stati a adăugat și diverse diminutive sau derivate ale cuvintelor. Alți autori au remarcat că practic „dicționarul” nu conține niciunul dintre cuvintele pe care Stati le-a folosit în partea de introducere.
Curtea Constituțională a tranșat problema
Abia în decembrie 2013, în urma unor sesizări depuse de deputații unioniști, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a conferint statut de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a ţării, adoptată în 1991, în care limba română este proclamată limbă de stat.
„Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă. Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează”, se menţionează în Hotărârea Curţii Constituţionale.
Sursa foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad
Comentarii