În România, la ora actuală, sunt confirmate 95 de cazuri de îmbolnăviri cu virusul Covid-19. Numărul persoanelor infectate se înmulțește peste noapte, iar românii sunt din ce în ce mai speriați. În curând, președintele României, Klaus Iohannis, ar putea lua decizia de a declara starea de urgență, ceea ce în mai multe țări s-a întâmplat deja.

În afară de starea de urgență declarată de președintele Iohannis, ar putea fi luată în vedere și declararea stării de alertă de către autoritățile cu atribuții în domeniu. Trebuie menționat faptul că starea de alertă este total diferită de starea de urgență.

Ce se întâmplă în situația în care va fi declarată starea de alertă

Starea de alertă se declară potrivit OUG nr. 21/2004 și le permite autorităților să ia orice măsuri pentru prevenirea și înlăturarea pericolelor pe care le presupune constatarea unei situații de urgență, în contextul actual, pandemia de coronavirus. Comparativ cu starea de urgență, în cazul celei de alertă nu se restrâng drepturile constituționale ale locuitorilor din zona pentru care s-a instaurat starea de alertă.

Starea de alertă presupune punerea de îndată în aplicare a planurilor de acțiuni și măsuri de prevenire, avertizare a populației, limitare și înlăturare a consecințelor situației de urgență. În localități, starea de alertă o declară primarul, după ce a primit aprobarea prefectului. Pentru un județ întreg, decizia aparține prefectului și trebuie aprobată de ministrul Administrației și Internelor.

Pe timpul stării de alertă se pot dispune orice măsuri care ar putea înlătura starea de forță majoră. Pe durata situațiilor de urgență sau a stărilor potențial generatoare de situații de urgență se întreprind, în condițiile legii, acțiuni și măsuri pentru:

– avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol – declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii situaţiei de urgenţă – intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative;

– acordarea de ajutoare de urgenţă – instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din Constituţia României, republicată;

– solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională – acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice De asemenea, conform OUG nr. 21/2004, pe timpul stării de alertă se pot dispune, cu respectarea prevederilor art. 53 din Constituţia României, republicată, măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăţi fundamentale referitoare, după caz, la libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului, interzicerea muncii forţate, dreptul de proprietate privată ori la protecţia socială a muncii, aflate în strânsă relaţie de cauzalitate cu situaţia produsă şi cu modalităţile specifice de gestionare a acesteia.

Ce prevede instituirea stării de urgență

Potrivit OUG 1/1999 „Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situații:

a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;
b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre”.

Cum se poate declara starea de urgență, potrivit Articolului 93 din Constituție:

(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

Conform aceleiași ordonanțe de urgență, autoritățile civile și militare vor trebui să aplice următoarele măsuri excepționale:

– să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;

– să efectueze percheziţii oriunde şi oricând este nevoie;

– să efectueze razii;

– să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice, a manifestaţiilor sau marşurilor

– să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgenţă persoanele a căror prezentă nu se justifică;

– să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media;

– să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice

– să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune

– să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;

– să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute;

Pe durata stării de asediu și a stării de urgență sunt interzise:

a) limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;
b) tortura și pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;
c) condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional;
d) restrângerea accesului liber la justiție.

Share this...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp