Nu vor sau n-au unde? Un sfert dintre tinerii României nu lucrează | Expert: Statul acționează ca un suporter la un meci de fotbal
Aproape un sfert dintre tinerii României nu au un loc de muncă. Concluzia zdruncinantă reiese dintr-un raport al Institutului Național de Statistică (INS). Rata șomajului în rândul tinerilor este, așadar, de patru ori mai mare decât cea națională.
Astfel, în octombrie 2021, rata șomajului la nivelul întregii țări a fost de 5,3%. Mai clar, 438.000 de români nu apar înregistrați ca fiind fără un loc de muncă.
Față de luna septembrie, numărul șomerilor a crescut cu 2.000, arată datele INS.
Pe sexe, rata e mai mare în rândul bărbaților (5,7%), decât în rândul femeilor (4,8%).
CITEȘTE ȘI: Ce ne doare de ziua noastră
Tineri fără serviciu
De departe, cea mai mare rată a șomajului este înregistrată în rândul tinerilor.
La categoria de vârstă 15-24 de ani, procentul se apropie de 20% (19,6%, mai precis).
Cu alte cuvinte, aproape un sfert dintre tineri nu lucrează. Procentul este, așadar, de aproape patru ori mai mare decât cel național.
În ceea ce privește categoria persoanelor adulte, situația este similară cu cea de la nivelul întregii populații.
Astfel, 4,3% dintre cei care au între 25 și 74 de ani nu aveau loc de muncă în octombrie 2021.
Sociolog: Discrepanțe majore între urban și rural
Sociologul Ana Bulai a explicat, pentru Main News, gravitatea fenomenului.
„În intervalul pe care l-ați menționat, 15-24 de ani, cota este ridicată, și nu doar cota ne interesează, cât și ponderea în creștere, începând cu 2019. Nu atât ponderea aceasta ne îngrijorează, cât că există discrepanțe majore între urban și rural. În mediul rural, rata acestor tineri care nu sunt angajați și nu participă la educație este de aproximativ 3 ori mai mare decât în urban. În mediul rural avem tineri copii care abandonează școala, iar cum bine știți, șansele de a termina un liceu în condițiile în care te-ai născut în mediul rural sunt de câteva ori mai mici decât dacă te-ai născut în mediul urban. Avem tineri care abandonează școala, care refuză să participe la orice formă de implicare pe piața muncii, pentru că avem ponderi ridicate și în acest sens, ne face să vedem în acest mediu rural o populație care se îndreaptă rapid spre analfabetism și marginalizare socială. Riscăm să avem mai mult de un sfert din populație din mediul rural care în 15-20 de ani vor fi abonații sistemului de asistență socială. Își pierd competențele necesare pentru a face față oricărei formă de activitate în câmpul muncii. Acești copii care știu doar să transmită pe Facebook sau pe altă rețea de socializare vor fi incapabili să folosească un calculator pentru a programa activități inclusiv în domeniul agricol. Vor avea salariu minim pe economie sau normă parțială de lucru, vor fi victime ușoare ale traficului de persoane și ale muncii la negru”, spune Bulai.
„Statul acționează ca un suporter la un meci de fotbal”
Bulai critică și modul de acțiune al statului, care nu ia suficiente măsuri.
„Statul s-a retras în mod nejustificat din economie, ar fi trebuit să fie principalul actor ale întreprinderilor sociale, acele unități economice care să valorifice forța de muncă din zonele acestea unde privatul, capitalistul, nu este atras să își dezvolte un business profitabil, însă statul ar fi trebuit să dezvolte utilități pentru utilitate proprie, de la croitorii pentru uniforme militare la coșuri de paie și nuiele, dar care să valorifice forța de muncă, ce altfel momentan încă sunt beneficiarii asigurărilor sociale. Statul acționează ca un suporter la un meci de fotbal. Strigă de pe margine, încurajează, pune la dispoziție niște fonduri adresate ONG-urilor și DGASPC-urilor. Nu se implică suficient în crearea acestor mecanisme economice, e foarte important ca rolul lui să fie activ. De pe margine e ușor, încurajezi niște oameni să se înscrie pe piața forței de muncă, eventual îi ameninți că le tai și acele venituri nu cine știe ce pe care le dai sau să îi etichetezi social, să spui iată puturoșii țării, unde sunt ei aglomerați și să dai exemplu sudul țării sau Vaslui sau alte județe”, explică Bulai.
Vor sau nu să muncească?
Ana Bulai susține că există trei factori care pot contribui la rezolvarea acestei probleme.
„Este o îmbinare care acum deja are un istoric și merg mână în mână. Când tu, la nivelul comunității tale, vezi că modelul este cel al ajutorului social, nu ai nicio motivație să te înscrii pe piața forței de muncă. Mai mult, dacă intervenția ta înseamnă plata a unei navete, înseamnă costuri pentru a te îmbrăca decent, timp pierdut fără ca acest lucru să îți aducă un beneficiu economic, atunci nu ești motivat. Dacă te duci la un loc de muncă și te întreabă dacă știi să deschizi Word și nu știi ce înseamnă acest lucru, atunci nici nu mai vrei, pentru că nu mai ai capacitate. Lipsa de capacitate și de motivare merg mână în mână. Aceste lucruri se rezolvă și există țări în UE care au trecut prin situații similare. Se rezolvă prin implicarea a trei actori majori: Statul, comunitatea locală prin consiliul local care să nu mai valorifice acești pauperi în scop electoral și să fie complice în această situație, iar un al treilea pilon este cel al bisericii care trebuie să ofere motivația pentru educație și valorizarea muncii”, concluzionează specialistul.
Foto: stiri.md
Comentarii