ANALIZĂ George Simion susține că va implementa și în România multe dintre pozițiile lui Viktor Orbán. Dar ce înseamnă asta concret?

George Simion, candidatul AUR la alegerile prezidențiale, a încercat să câștige sprijin din partea comunității maghiare din România anunțând în cadrul dezbaterii de la Euronews că multe dintre pozițiile premierului Ungariei, Viktor Orbán, vor deveni politică de stat și în România. Totuși, evoluțiile negative din țara vecină ar trebui să ducă la o discuție despre viitorul țării noastre.

Încercarea lui George Simion de a-și repara relațiile cu comunitatea maghiară din România se poate întoarce împotriva lui

În cadrul campaniei electorale pentru cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România, liderul AUR a început demersuri pentru obținerea sprijinului din partea electoratului care pe 4 mai a avut o altă opțiune de vot. Una dintre categoriile vizate de către acesta este reprezentată de populația de etnie maghiară, care reprezintă peste 5% din totalul locuitorilor României.

Totuși, relația dintre George Simion și comunitatea maghiară din țara noastră este una tensionată. Discursul său naționalist, cu accente antimaghiare, precum și participarea sa la violențele interetnice din 2019 de la Cimitirul Internațional al Eroilor de la Valea Uzului nu au fost trecute cu vederea de către membrii acestei comunități.

În încercarea de a obține totuși sprijinul acestor cetățeni, liderul AUR a încercat să-și lipească imaginea de cea a premierului maghiar Viktor Orbán, politicianul cu cea mai mare credibilitate în rândul acestei comunități etnice din România. George Simion a declarat că „multe din pozițiile sale vor fi politică de stat și în România”, fără a oferi mai multe detalii cu privire la politicile acestuia cu care este de acord și pe care le dorește a fi implementate și în țara noastră.

Totuși, ceea ce din punct de vedere al strategiei de campanie este un lucru corect – acela de a încerca să obțină sprijin și din partea segmentelor de alegători care nu l-au votat în primul tur prin apelul la o figură care se bucură de încredere din partea acestora – se poate dovedi a fi o eroare majoră, care să se întoarcă împotriva sa, dintr-un alt punct de vedere: arată admirație față de politicile care au transformat țara vecină dintr-o democrație funcțională într-una „iliberală”, în care Viktor Orbán exercită un control extrem de vast asupra instituțiilor.

O serie de politici și acțiuni îngrijorătoare ale premierului maghiar

Viktor Orbán este cel mai longeviv prim-ministru al Ungariei post-comuniste, guvernând țara între 1998 și 2002 și apoi continuu din 2010. De la revenirea la putere la începutul deceniului trecut, acesta a beneficiat de sprijinul a două treimi din Adunarea Națională, parlamentul unicameral maghiar. Această situație îi oferă o putere imensă, dat fiind că poate modifica inclusiv constituția țării – ceea ce, de altfel, a și făcut-o de mai multe ori – un proces care spre deosebire de România, poate fi realizat fără un referendum de aprobare.

Tocmai această putere imensă conferită de majoritatea de două treimi i-a permis liderului maghiar să se mențină la putere o perioadă atât de îndelungată. După cum remarcă în raportul său de țară Freedom House, un ONG american care militează pentru democrație, libertate politică și drepturile omului, coaliția de guvernare din Ungaria a modificat de multiple ori legislația electorală pentru a-i oferi un avantaj în alegeri în detrimentul opoziției politice. Astfel de schimbări includ redesenarea granițelor circumscripțiilor electorale, sau reducerea numărului acestora în zone tradițional favorabile acesteia din urmă, cum ar fi capitala Budapesta. Cu acest cadru legislativ favorabil, coaliția de guvernare Fidesz-KDNP a reușit să-și mențină majoritatea de două treimi la alegerile parlamentare din 2022, chiar și când mai multe formațiuni de opoziție au decis să își pună deoparte diferențele de opinie dintre ele și să candideze împreună pentru a-și maximiza șansele de a-l răsturna de la putere pe Viktor Orbán.

O altă acțiune îngrijorătoare a premierului maghiar în încercarea de a rămâne la putere, și care ar trebui să ridice un semnal de alarmă în orice stat democratic, este reprezentată de campania de denigrare care îl are în centru pe Péter Magyar, un fost aliat al acestuia, dar care a devenit unu dintre cei mai importanți opozanți. După ce acesta a publicat în martie 2024 o înregistrare audio a unei conversații pe care a avut-o cu fosta sa soție, Judit Varga, la acea vreme ministra justiției, despre un cunoscut dosar de corupție din Ungaria, politicianul a devenit ținta unor acuzații de abuz domestic din partea fostei sale partenere de viață. Presa mainstream, favorabilă guvernului, a relatat pe larg despre aceste acuzații, în ciuda faptului că Péter Magyar le-a negat.

În ciuda acestui scandal, opozantul s-a alăturat partidului TISZA, o formațiune mică, și a reușit performanța ca la alegerile europarlamentare din 2024, organizate la doar câteva luni de la ajungerea sa în atenția publică, să obțină un scor de aproape 30%, în condițiile puterii exercitate de către coaliția de guvernare, care a obținut în premieră sub 50%.

În 2024 Viktor Orbán s-a mai remarcat și prin crearea unui Oficiu pentru Apărarea Suveranității, o structură al cărei scop este de a „proteja identitatea constituțională” a Ungariei prin investigarea organizațiilor cu finanțare externă. Totuși, oficiul a fost criticat pentru hărțuirea organizațiilor anticorupție și ale instituțiilor media de investigație prin anchete arbitrare. După cum au remarcat într-un raport comun Amnesty International și Comitetul Helsinki Maghiar, legea care reglementează Oficiul pentru Apărarea Suveranității nu prevede niciun remediu juridic pentru persoanele și organizațiile vizate de anchete ale acestei instituții. Comisia Europeană a susținut că actul normativ maghiar încalcă prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și a lansat o procedură de infringement împotriva Ungariei, cazul judecându-se în prezent la Curtea de Justiție a UE.

O altă controversă apărută în urma politicilor guvernamentale este reprezentată de interzicerea marșului PRIDE, organizat de către susținătorii mișcării LGBTQ. Sub pretextul protejării dezvoltării fizice, mentale și morale a copiilor, autoritățile modificat legislația pentru a permite interzicerea acestei adunări, dar și pentru a permite folosirea aplicațiilor de recunoaștere facială pentru identificarea și amendarea participanților. Comitetul Helsinki Maghiar a criticat schimbările, pe care le consideră a fi o încălcare a unor drepturi și libertăți fundamentale, cum ar fi dreptul la protecția datelor personale, libertatea la întrunire pașnică, sau dreptul la nediscriminare. În plus, organismul a atras atenția cu privire la nerespectarea principiului proporționalității, care ar trebui să guverneze cazurile în care anumite drepturi sunt restricționate pentru un interes legitim.

Acestea sunt doar câteva dintre cele mai recente politici și acțiuni implementate de către Viktor Orbán în cei 15 ani de când a revenit la conducerea Ungariei. Regresele înregistrate de către această țară, cândva un model al tranziției de la regimul totalitar comunist la o democrație funcțională, ar trebui să pornească o amplă dezbatere în societatea românească, în special în contextul în care statul vecin este văzut drept un model demn de urmat de către anumiți politicieni români.

În privința lui George Simion, strategia sa de a atrage electoratul maghiar de la noi din țară de partea sa prin exprimarea admirației față de liderul guvernului de la Budapesta și politicile sale, s-ar putea să aibă efectul advers și să determine un segment din populație care nu s-a prezentat la vot în turul 1, dar care este îngrijorat de evoluțiile negative din Ungaria, să o facă în turul 2, pentru a evita ca România să o ia pe urmele statului vecin. Rezultatul scrutinului de pe 18 mai va arăta dacă decizia liderului AUR de la dezbaterea de joi a fost una inspirată, sau nu.