Medici români de ATI din Franţa: Cheia înţelegerii a ceea ce s-a petrecut la Spitalul ”Sfântul Pantelimon” nu se găseşte în doza de noradrenalină
Peste 80 de medici români specializați în Anestezie-Terapie Intensivă (ATI), care activează în Franța, subliniază într-o scrisoare deschisă necesitatea adoptării unui cadru legal în România privind îngrijirile din faza terminală. Aceștia afirmă că situația pacientului de la Spitalul ”Sfântul Pantelimon”, care a dus la anchetarea medicilor, era ”fără ieșire”, un veritabil ”impas terapeutic”. ”Nu mai există nicio soluție pentru această situație, iar deznodământul inevitabil este decesul, indiferent de dozajul de noradrenalină, fie el mare sau mic”, adaugă medicii, explicând că, în astfel de cazuri, ”continuarea tratamentelor invazive și agresive nu este doar inutilă, ci doar prelungește suferința pacientului și a familiei sale, fără a oferi vreo speranță de recuperare sau vindecare”. De asemenea, semnatarii scrisorii prezintă reglementările din Franța, care oferă protecție atât pacientului, cât și echipei medicale.
Un grup de medici români specializați în ATI, care lucrează în Franța, și-au exprimat îngrijorarea într-o scrisoare deschisă, urmărind evoluția cazului medicilor ATI de la Spitalul ”Pantelimon”, acuzați de omor calificat cu premeditare. Aceștia subliniază că, într-un impas terapeutic de acest fel, ”continuarea tratamentelor invazive și agresive devine inutilă, servind doar la prelungirea suferinței pacientului și a familiei, fără nicio speranță de recuperare sau vindecare”.
”Intervin în spaţiul public, din păcate, persoane care nu par să aibă acel minim de pregătire profesională în ceea ce priveşte înţelegerea funcţionării unei unităţi de Terapie Intensivă şi a particularităţilor acestui serviciu, ale patologiilor caracteristice şi care totuşi se pronunţă asupra competenţelor şi deciziilor luate de aceşti medici, colegii noştri. Problematica este complexă şi nu poate fi înţeleasă fără a cunoaşte în profunzime specificităţile serviciului de Terapie Intensivă şi dosarele detaliate ale pacienţilor implicaţi. Din nefericire, moartea în reanimare (terapie intensivă) face parte din cotidianul nostru ca medici. În fiecare zi, medicii ATI sunt confruntaţi cu decizii de viaţă şi de moarte, într-o lume în care resursele materiale, fizice şi umane sunt limitate, şi în care tendinţa este de a fi cât mai invazivi şi agresivi în tratamentele propuse pacienţilor”, afirmă cei 83 de medici semnatari ai scrisorii.
”Cheia înţelegerii constă în realizarea faptului că situaţia cu care s-au confruntat colegele noastre era una fără ieşire, că se aflau într-un impas terapeutic. Este un fel de «şah mat» în medicină, când orice ai face nu mai există o soluţie bună. Pentru cei care nu cunosc termenii medicali, starea de «şoc refractar» înseamnă o stare de hipotensiune profundă şi prelungită, care nu mai răspunde la doze din ce în ce mai mari de noradrenalină. Nu mai există soluţie la aceasta situaţie şi deznodământul inevitabil este decesul, oricare ar fi doza de noradrenalină, mare sau mică”, subliniază ei.
Medicii adaugă că, spre deosebire de România, în Franța și în alte țări europene, sfârșitul vieții în secțiile de reanimare este reglementat riguros, integrându-se în conceptul de ”limitare terapeutică”; această practică se aplică pacienților aflați în stare terminală, fără perspective de supraviețuire.
Drept exemplu, ei menționează Franța, unde ”insistența” de a administra un tratament în absența șanselor de supraviețuire este denumită ”îndârjire terapeutică” (“obstination déraisonnable” sau “acharnement thérapeutique”, conform legii Leonetti din 2005) și este sancționată legal ca o practică medicală neadecvată, care afectează demnitatea pacientului.
Semnatarii scrisorii subliniază că nu au ”pretenția de a face lumină în acest caz”, ci își propun să ofere elemente care să contribuie la o mai bună înțelegere a reanimării și a cadrului legal în care se desfășoară îngrijirile din faza terminală în secțiile de reanimare din Franța.
”În Franţa, încadrarea legală a practicilor de limitarea a îngrijirilor medicale vizează atât drepturile pacientului, cât şi protejarea juridică a echipei medicale confruntată cu această situaţie. Echipa medicală are datoria de a acţiona strict în interesul pacientului, chiar dacă aceasta poate să însemne câteodată limitarea îngrijirilor medicale la pacienţii care sunt consideraţi în fază terminală, fără un proiect terapeutic rezonabil. Aceste legi au început să fie elaborate în Franţa încă de acum 20 de ani şi continuă să evolueze”, susţin ei.
foto: Inquam Photos / George Călin
Comentarii