Monday, April 15, 2024
Jurnalism corect


Iohannis a sesizat la CCR legea care protejează cetățile dacice/Motivele invocate de șeful statului

By news.ro , in Stirile zilei , at 31 octombrie 2023 Etichete: , ,

Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat, marţi, Curtea Constituţională privind actul normativ care modifică legea 23/2020 privind regimul juridic al Cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, care fac parte din Lista patrimoniului mondial UNESCO şi unele măsuri pentru protejarea acestora.

Legea introduce unele măsuri care vizează scoaterea din fondul forestier a terenurilor din zona de sit şi zona de protecţie a Cetăţilor dacice, procedura privind exproprierea unor terenuri aferente ansamblurilor şi siturilor istorice şi arheologice care fac parte din Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, respectiv preluarea în domeniul public judeţean a cetăţilor înscrise în inventarul domeniului public naţional. Lipsa de previzibilitate a legii criticate este susceptibilă a crea confuzie asupra întinderii suprafeţelor de teren care urmează a fi scoase din fondul forestier naţional, fără plată şi fără compensare, cu efecte mult mai întinse decât cele formal declarate în expunerea de motive şi, prin urmare, „prin lipsa de claritate a normei care nu permite identificarea exactă a obiectului reglementării, respectiv a terenurilor care fac obiectul scoaterii din fondul forestier naţional, fără plată şi fără compensare”, argumentează şeful statului, în textul sesizării.

Elementul de noutate faţă de forma în vigoare a acestui alineat constă în extinderea derogărilor de la Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, prin inserarea art. 41 din acest act normativ, referitor la detalierea obligaţiilor băneşti pentru terenurile scoase definitiv din fondul forestier naţional.

Potrivit expunerii de motive a Legii nr. 23/2020 privind regimul juridic al Cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, care fac parte din Lista patrimoniului mondial UNESCO şi unele măsuri pentru protejarea acestora (PL-x 486/2019): «O altă problemă importantă, care necesită soluţionare este cea referitoare la suprapunerea amplasamentului cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei cu terenuri aflate în fondul forestier naţional. Monumentul istoric Sarmizegetusa Regia – Grădiştea de Munte cuprinde un areal de 18,3 ha teren pe care sunt edificate principalele construcţii ce alcătuiesc ruinele fostei Sarmizegetusa Regia, în mare parte fiind zonă împădurită. De asemenea şi amplasamentul celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei prezintă suprapuneri cu terenuri având regim de fond forestier naţional, respectiv suprafaţa împădurită din arealul monumentelor este considerată «teren forestier proprietate publică a statului» şi prin urmare este administrat de către Regia Naţională a Pădurilor-ROMSILVA.

În incinta acestor situri, existenţa unor arbori căzuţi şi a unor arbori bolnavi care urmează să cadă peste părţi ale monumentelor istorice pun în mare pericol starea şi integritatea monumentului, dar şi siguranţa turiştilor, în condiţiile în care asupra acestor arbori nu se pot face intervenţiile de tăiere şi evacuare, având în vedere reglementările codului silvic aplicabile acestor perimetre.

Precizăm faptul că, numai în ultimii 5 ani, căderile spontane şi necontrolate ale arborilor, au distrus pe mai multe porţiuni acest zid de piatră de la Sarmizegetusa Regia, care reprezintă una dintre părţile cele mai însemnate ale monumentului. Zidul de piatră reprezintă o prioritate în ceea ce priveşte restaurarea şi conservarea monumentului istoric, fiind cea mai expusă parte a monumentului istoric la fenomenele de degradare sau deteriorare. Administratorul monumentului se află în imposibilitatea de a realiza lucrările propriu-zise de administrare, întreţinere şi punere în valoare a monumentului istoric, deoarece aceste lucrări, ce necesită intervenţii de tăiere şi evacuare, contravin amenajamentelor silvice aprobate. Aceste amenajamente nu sunt corelate cu necesitatea realizării studiilor, cercetărilor, proiectelor şi a execuţiei lucrărilor de întreţinere, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentului istoric.

Prin urmare este necesar ca suprafeţele de teren pe amplasamentul cărora se află cetăţile dacice din Munţii Orăştiei înregistrate în Lista patrimoniului mondial UNESCO, să fie scoase definitiv din fondul forestier naţional, fără nici un fel de compensaţii sau obligaţii băneşti, în vederea realizării studiilor, cercetărilor, proiectelor şi a execuţiei lucrărilor de întreţinere, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor«.

Aşadar, intenţia iniţială a legiuitorului în privinţa scoaterii definitive din fondul forestier naţional a fost concepută ca fiind limitată, în mod strict, la suprafeţele de teren pe amplasamentul cărora se află Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, adică la zona de sit, nu şi la zona de protecţie”, potrivit sursei citate.

Şeful statului mai argumentează că „o privire de ansamblu asupra problematicii scoaterii definitive din fondul forestier naţional a terenurilor împădurite aferente zonelor de sit şi zonelor de protecţie ale Cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei relevă următorul aspect: pornind iniţial de la necesitatea eliminării unor arbori căzuţi şi a unor arbori bolnavi care ar fi urmat să cadă peste părţi ale monumentelor istorice, situaţie susceptibilă a pune în mare pericol starea şi integritatea monumentului, dar şi siguranţa turiştilor, se ajunge, prin utilizarea unei sintagme neclare, din perspectiva regimului de zonare, să fie scoasă din fondul forestier naţional o suprafaţă semnificativă ce poate însuma peste 335 ha de fond forestier, potrivit informaţiilor publicate de Institutul Naţional al Patrimoniului. (…) lipsa de previzibilitate a legii criticate este susceptibilă a crea confuzie asupra întinderii suprafeţelor de teren ce urmează a fi scoase din fondul forestier naţional, fără plată şi fără compensare, cu efecte mult mai întinse decât cele formal declarate în expunerea de motive. Aşadar, norma criticată încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie prin lipsa de claritate a normei care nu permite identificarea exactă a obiectului reglementării, respectiv a terenurilor care fac obiectul scoaterii din fondul forestier naţional, fără plată şi fără compensare.”.

Preşedintele Iohannis mai spune că, ţinând cont că prezenta lege vizează o suprafaţă mai mare de 10 ha, solicitarea de scoatere definitivă din fondul forestier naţional ar fi trebuit aprobată de către Guvern, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, cu avizul structurii teritoriale de specialitate.

„Aşadar, competenţa Guvernului în această materie este stabilită fără echivoc, iar eventuala derogare de la unele sau de la toate dispoziţiile procedurale din materia asigurării integrităţii fondului forestier naţional ar fi trebuit să-şi menţină acelaşi caracter general ce caracterizează întreaga procedură instituită prin Codul silvic”, potrivit sursei menţionate.

Şeful statului explică că norma criticată utilizează sintagma „se scot definitiv”, iar nu sintagma „pot fi scoase definitiv” sau sintagma „este permisă reducerea suprafeţei fondului forestier naţional prin scoaterea definitivă”.

„Astfel, prima sintagmă sugerează ideea de scoatere definitivă prin efectul legii, iar ultimele două (utilizate în Codul silvic pentru reglementarea excepţiilor de la regula interzicerii reducerii suprafeţei fondului forestier naţional) sugerează ideea de scoatere definitivă prin parcurgerea unei proceduri administrative. În cadrul procedurii administrative, autoritatea competentă, în funcţie de suprafaţă, ar urma să se pronunţe asupra temeiniciei solicitării, ar realiza punerea în balanţă a nevoii concrete de scoatere definitivă din fondul forestier naţional, pe de o parte, şi a necesităţii dezvoltării fondului forestier naţional şi extinderii suprafeţelor de pădure – o obligaţie a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi o prioritate naţională, în vederea asigurării echilibrului ecologic la nivel local, naţional şi global, pe de altă parte. Totodată, actele administrative prin care s-ar realiza scoaterea definitivă din fondul forestier naţional ar putea fi supuse controlului de legalitate realizat de instanţele de contencios administrativ”, mai arată textul sesizării la CCR.

De ce a sesizat Iohannis CCR

Prin urmare, susţine şeful statului, prin folosirea sintagmei „se scot definitiv din fondul forestier naţional”, Parlamentul a adoptat un act cu caracter individual, care vizează bunuri determinate, prin raportare la delimitarea zonelor de sit şi de protecţie aferente Cetăţilor dacice.

„Or, Parlamentul are competenţa de a reglementa, prin lege, relaţii sociale, economice, politice, dintr-un anumit segment al societăţii, cu caracter general, iar nu situaţia juridică a unui bun individual determinat”, mai afirmă preşedintele Klaus Iohannis.

Preşedintele României mai argumentează că măsura legislativă criticată intră în contradicţie şi cu o serie de angajamente pe care România şi le-a asumat.

„Spre exemplu, potrivit Hotărârii de Guvern nr. 1227/2022 care a aprobat Strategia Naţională pentru Păduri 2030, Aria Tematică 2, România a stabilit o serie de obligaţii de creştere a suprafeţei fondului forestier şi realizarea de împăduriri. Totodată, prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, au fost luate diferite angajamente privind protecţia pădurilor sau a biodiversităţii, inclusiv instituirea unor scheme de ajutor de stat”, potrivit sursei amintite.

De asemenea, preşedintele Iohannis mai spune că, deşi scopul urmărit de legiuitor, cel de conservare a siturilor arheologice din zona Cetăţilor dacice, este unul legitim, scoaterea din fondul forestier naţional în mod definitiv şi fără plată sau compensare a zonelor de sit şi mai ales, a celor de protecţie în integralitatea lor, nu reprezintă o măsură adecvată şi necesară atingerii scopului menţionat.

„Parlamentul trebuie să reglementeze mecanisme de natură a permite realizarea scopului urmărit la standardul calitativ propus, fără a impune însă sarcini sau restrângeri excesive ale drepturilor individuale, indiferent de natura acestora. În condiţiile în care o atare măsură are un impact negativ semnificativ asupra dezvoltării durabile şi asupra echilibrului ecologic prin afectarea unui ecosistem natural, aceasta este una neadecvată şi chiar excesivă. Din aceste considerente, apreciem că, prin măsura prevăzută, legiuitorul a încălcat condiţia constituţională de rezonabilitate a legiferării care decurge din principiul proporţionalităţii garantat de art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât prevederile criticate, prin întinderea semnificativă a suprafeţei de teren vizată, prin absenţa oricăror criterii obiective de etapizare sau delimitare a suprafeţelor indispensabile pentru punerea în valoare a monumentelor, au ca efect juridic producerea unui dezechilibru între interesul public general reprezentat de conservarea siturilor aferente Cetăţilor dacice şi interesele individuale ale persoanelor privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi dreptul la un mediu sănătos”, precizează sesizarea la CCR.

 

Comentarii


    WP Twitter Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
    MainNews

    FREE
    VIEW