Monday, May 23, 2022
Jurnalism corect


CCR explică motivele pentru care „fără penali în funcții publice” nu încalcă Constituția, dar și de ce amnistia și grațierea corupților nu pot fi interzise prin Constituție

By Andreea Traicu , in Justitie Stirile zilei , at 18 iulie 2019 Etichete: , , , ,

CCR  a explicat într-un comunicat public care sunt motivele pentru care a declarat ca fiind neconstituțională  o prevedere din proiectele de lege supuse dezbaterii, dar și motivele pentru care restul au trecut de testul constituționalității. 

În urma controlului de constituționalitate, CCR a stabilit că Parlamentul este instituția care stabiliește pe cine amnistiază și nu Constituția. Ca și argument, judecătorii Constituționali  amintesc de dreptul preşedintelui de a acorda graţierea individuală, care se dă în primul rând pentru motive umanitare, şi au adăugat că este greşit să i se interzică şefului statului să graţieze un condamnat pentru motive ce ţin de viaţă şi sănătate.

CCR  a stabilit că este neconstituțională prevederea potrivit căreia condamnații pentru fapte de corupție nu pot fi grațiați sau amnistiați

Art.I pct.3 [cu referire la art.73 alin.(3) lit.i)] , pct.4 [cu referire la art.74 alin.(2) şi (3)] şi pct.5 [cu referire la art.94 lit.d)] se referă la eliminarea atributului Statului de a acorda amnistia sau graţierea colectivă/ individuală pentru „fapte de corupţie”.

Argumente:

„Curtea a statuat că o interdicţie constituţională prestabilită în privinţa vocaţiei cetăţenilor care au săvârșit o anumită categorie de infracţiuni de a beneficia de amnistie sau graţiere încalcă principiul egalităţii, garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, precum şi demnitatea umană, valoare supremă a statului român. Propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei României limitează în mod excesiv puterea statului şi marja sa de apreciere, afectând, în mod nepermis, exercitarea puterii publice în favoarea/ beneficiul cetăţenilor. Astfel, o categorie de cetăţeni este privată de o vocaţie pe considerente cu caracter circumstanţial, ceea ce, în această privinţă, echivalează cu o suprimare a demnităţii umane şi a principiului egalităţii. Propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei României nu respectă justul echilibru între două interese generale, şi anume cel de a se executa/ a se considera executată o hotărâre judecătorească de condamnare numai pe considerente care ţin de conduita condamnatului, expresie a efectivităţii justiţiei penale, şi cel al respectării demnităţii umane şi a principiului egalităţii, afectându-se, astfel, echilibrul sensibil existent între cele două interese ale statului şi societăţii”.

Pe de altă parte, CCR a admis inițiativa „fără penali în funcții publice” dar și cea potrivit căreia Guvernul nu poate da ordonanțe de urgență in domeniul justiției

Art.I pct.1 [cu referire la art.37 alin.(3)] : „(3) Nu pot fi aleși în organele administrației publice locale, în Camera Deputaților, în Senat şi în funcția de Președinte al României cetățenii condamnați definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării”. 

Argumente:

Curtea a reţinut că se pot ataşa hotărârii judecătoreşti de condamnare definitivă consecinţe extrapenale, de natură obiectivă şi justificată de exigenţele de integritate care trebuie să caracterizeze funcţia publică. Textul vizează doar condamnările definitive ce privesc infracţiuni săvârşite cu intenţie. De asemenea, interdicţia reglementată respectă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la caracterul său temporar, în sensul că înlăturarea acestei consecinţe extrapenale operează în baza dispoziţiilor Codului penal, partea generală [până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile art.I pct.1 [cu referire la art.37 alin.(3)] din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei României nu încalcă limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie.

Art.I pct.2 [cu referire la art.38] : „În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleși în Parlamentul European. Nu pot fi aleși în Parlamentul European cetățenii condamnați definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării”.

Argumente:

Curtea a reţinut că se pot ataşa hotărârii judecătoreşti de condamnare definitivă consecinţe extrapenale, de natură obiectivă şi justificată de exigenţele de integritate care trebuie să caracterizeze funcţia public. Textul vizează doar condamnările definitive ce privesc infracţiuni săvârşite cu intenţie. De asemenea, interdicţia reglementată respectă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la caracterul său
temporar, în sensul că înlăturarea acestei consecinţe extrapenale operează în baza dispoziţiilor Codului penal, partea generală [până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării] .

IV. Art.I pct.6 [cu referire la art.115 alin.(6)] : „(6) Ordonanțele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, în domeniul legilor organice având obiectul de reglementare prevăzut de articolul 73 alin.(3) lit.h), i) şi l), nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile şi îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”.

Argumente:

Curtea a statuat că ordonanţa de urgență este un act emis în virtutea delegării legislative acordate Guvernului direct prin art.115 alin.(4) din Constituţie, fără ca acest lucru să însemne că legiuitorul constituant derivat nu poate limita domeniul de reglementare al ordonanţei de urgenţă. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile art.I pct.6 [cu referire la art.115 alin.(6)] din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei României nu încalcă limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie

V. Art.I pct.7 [cu referire la art.146 lit.a1)] : „Curtea Constituţională are următoare atribuţii: […] a1) se pronunță asupra constituționalității ordonanțelor, la sesizarea Președintelui României, a 50 de deputați sau 25 de senatori, a Înaltei Curți de Casație şi Justiție sau Avocatului Poporului; […] nU INCALCA

Curtea a statuat că art.I pct.7 [cu referire la art.146 lit.a1)] din propunerea legislativă de revizuire a Constituției nu încalcă limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituție.

Foto: INQUAM PHOTOS/George Călin

 

 

Comentarii


    Lasă un răspuns


    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    WP Twitter Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
    MainNews

    FREE
    VIEW