Thursday, June 13, 2024
Jurnalism corect


1 an de război în Estul Europei. Ce s-a schimbat după invazia rusă în Ucraina? Ioana Constantin Bercean, expert în relații internaționale: Nu putem vorbi de o înfrângere totală a Rusiei – INTERVIU

By Matthew Garvey , in Interviuri Război în Ucraina , at 21 februarie 2023 Etichete: , , , , , , ,

La aproape un an de când Vladimir Putin a ieșit, în jurul orei 5 dimineața, să anunțe că Federația Rusă începe „operațiunea militară specială” pentru „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei, liderul de la Kremlin a făcut, prin discursul de pe 21 februarie, un nou pas în față și a anunțat că economia Rusiei trece la „economie de război”. În paralel, răspunsul statelor occidentale, care au trecut de starea de uimire și neliniște din primele săptămâni ale invaziei, a devenit coagulat și unitar, iar SUA și-a asumat rolul de „vârf de lance”. China, în schimb, beneficiază cel mai mult de conflictul militar din Ucraina, în timp ce în Europa de Est se conturează profilul unui nou actor regional important – Polonia.

Main News a stat de vorbă cu Ioana Constantin-Bercean, doctor în Relații Internaționale și cercetător al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „I.C. Brătianu” (ISPRI) din cadrul Academiei Române, pentru a afla ce s-a schimbat în plan geopolitic în ultimul an, marcat de invazia rusă în Ucraina

Principalele idei din interviul acordat de Ioana Constantin-Bercean pentru Main News:

– Vladimir Putin a încercat să transmită populației ruse, prin discursul de marți, 21 februarie, că „-suntem în război și va trebui să ne adaptăm economia la această nouă realitate de război-, în care, conform declarațiilor domniei sale, Rusia se află în război cu Occidentul, NATO, cu toată lumea liberă, nicidecum într-un război provocat de Rusia fără niciun motiv”;

„Cel mai important lucru a fost că a anunțat, într-un discurs oficial, că Federația Rusă își suspendă participarea la New Start Treaty (…) Este un aspect complicat, pentru că în ultimul an am asistat la un discurs pasiv-agresiv nuclear din partea Federației Ruse”

– „Dacă la început am observat anumite rezerve, că lucrurile au fost tratate cu foarte multă precauție, iar discursurile diplomatic și politic au fost precaute, la un an de la invazie deja vedem cum lumea occidentală este foarte coagulată și discursurile sunt aproape unitare”;

„Pragmatic și cinic vorbind, China este probabil cel mai mare beneficiar al acestui război (…) China nu își dorește implicarea în război dincolo de cooperarea economică cu Federația Rusă. Nu își dorește nici extinderea războiului, pentru că efectele ar putea afecta inclusiv interesele economice ale Chinei”;

– „Am observat emergența unei noi puteri militare regionale în Estul Europei – Polonia, care și-a asumat foarte deschis, public, acest rol de pivot militar și de sprijin foarte important al Ucrainei”;

„Nu putem vorbi despre o înfrângere a Rusiei în termenii în care Germania nazistă a fost înfrântă în 1945. O înfrângere totală a Rusiei și o deconectare totală de nostalgia imperială, pe care nu o are doar Rusia, nu cred că este posibilă având în vedere că Rusia este o putere nucleară”;

„Rusia este putere nucleară, cea mai mare putere nucleară din punct de vedere logistic, al numărului de focoase, nu am putea spune că și tehnologic este cea mai avansată, probabil SUA sunt în față. Atunci, depinde foarte mult de deciziile care vor fi luate la Kremlin în momentul în care Rusia va fi extenuată de război”;

Redăm, integral, interviul acordat de Ioana Constantin-Bercean

Main News: Față de discursul lui Vladimir Putin din 24 februarie 2022, când a anunțat invazia Ucrainei, și cel acordat la un an distanță, ați observat o schimbare în atitudinea liderului de la Kremlin? 

Ioana Constantin-Bercean: Vladimir Putin începe să înțeleagă sau începe să simtă că populația, totuși, ar putea să aibă anumite dubii, deși nu le manifestă explicit. A început să promită diverse facilități, ajutoare sociale. Cel mai important este faptul că a avut un discurs prin care admite că economia Rusiei trece la economie de război.

Dacă acum un an era „operațiune specială”, pentru că el nu a folosit niciodată explicit cuvintele „invazie”, „război”, a încercat să transmită nu doar celor din fața lui, pentru că era de față toată camarila de la Kremlin, ci populației ruse să transmită acest mesaj că „suntem în război și va trebui să ne adaptăm economia la această nouă realitate de război”, în care, conform declarațiilor domniei sale, Rusia se află în război cu Occidentul, NATO, cu toată lumea liberă, nicidecum într-un război provocat de Rusia fără niciun motiv.

Cel mai important lucru a fost că a anunțat, într-un discurs oficial, că Federația Rusă își suspendă participarea la New Start Treaty, cel care a fost semnat cu SUA, în timpul administrației Obama și a intrat în vigoare în 2011, dar care a fost prelungit recent de Joe Biden și urma să expire în 2026.

New Start Treaty e ultimul tratat de acest fel prin care mai exista fie și un minim control al capabilităților nucleare între cele două state. Este un aspect complicat, pentru că în ultimul an am asistat la un discurs pasiv-agresiv nuclear din partea Federației Ruse.

MN: Cum a evoluat atitudinea statelor din Occident pe parcursul ultimului an, în comparație cu 24 februarie 2022?

Ioana Constantin-Bercean: Eu aș spune că este un trend pozitiv. Dacă în prima săptămână de război a fost o mică stare de neliniște sau uimire, pentru că unii nu au crezut, unele state europene nu au dorit să accepte sau au fost în imposibilitatea aceasta – e o chestiune de logică, de ce să pornești o invazie când Federația Rusă avea toate premisele de integrare economică în spațiul european, pentru că avea diverse acorduri bilateral și multilateral economice cu state din Europa și trans-atlantice?

Dacă la început am observat anumite rezerve, că lucrurile au fost tratate cu foarte multă precauție, iar discursurile diplomatic și politic au fost precaute, la un an de la invazie deja vedem cum lumea occidentală este foarte coagulată și discursurile sunt aproape unitare.

Mesajul este același, că statele occidentale, atenție, nu NATO, pentru că se încearcă evitarea introducerii numelui Alianței Nord-Atlantice în acest conflict, statele membre în particular ajută Ucraina.

Discursul este aproape unitar – vom ajuta Ucraina, atât timp cât are nevoie să câștige acest război. Este o unitate mult mai mare, inclusiv la nivel retoric și practic, mult mai mare decât era în urmă cu exact un an. A durat câteva săptămâni până când lumea s-a dezmeticit și a înțeles exact ce se întâmplă – invadarea unui stat suveran de către un stat nuclear, ceea ce era aproape de neimaginat în Secolul XXI. Vestul nu a mai văzut un război fizic pe teritoriul european de o asemenea amploare de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Putem pune între paranteze evenimentele din Iugoslavia, dar acolo a fost vorba de altceva, nu a fost invadarea unui stat suveran.

MN: Ce mesaj a transmis Joe Biden prin vizita efectuată pe 20 februarie în Kiev? 

Ioana Constantin-Bercean: Vizita președintelui Biden are mai multe semnificații. O dată este pentru poporul ucrainean, care, trebuie să fim realiști, este în război, poate să apară această oboseală de război, pentru că nu vorbim de oboseală de război doar în Occident.

În Occident este o oboseală de război de pe canapea din fața televizorului, în schimb poporul ucrainean o trăiește, trece prin aceste momente și, desigur, este posibil să fi apărut. Atunci, este un mesaj de încurajare pentru poporul ucrainean, pentru oficiali, pentru armata ucraineană.

Administrația SUA transmite un mesaj foarte clar pentru populația Europeană și liderii europeni: „Suntem aici, deținem controlul”. Desigur că au mai fost și alți lideri la Kiev, dar este o diferență când vii din Paris sau Londra sau când vii din Washington la Kiev. Vorbim de cel mai puternic și, poate, „cel mai vânat” om din lume de către inamici. Vizita unui președinte american într-un teritoriu care se află în război este un lucru foarte complicat.

În al treilea rând, este un mesaj și pentru publicul intern american, pentru că ne aflăm la mai puțin de un an de lansarea campaniei electorale în SUA și nu numai, pentru că 2024 va fi an electoral și în Rusia și în Ucraina. În Europa avem an electoral plin, cu alegeri europarlamentare, alegeri parlamentare, nu doar în România, ci și alte state europene.

În contextul în care în 2024 vor avea loc alegeri prezidențiale în SUA, Biden transmite un mesaj și publicului de acasă, atât republicanilor, cât și democraților, pentru că și acolo lucrurile sunt puțin divizate. Există o parte a republicanilor care cer o implicare mai activă, o intensificare a ajutorului acordat Ucrainei, dar există o aripă a republicanilor care cere diminuarea acestui ajutor și sfătuirea liderilor de la Kiev înspre negociere sau înspre un acord de încetare a focului.

De partea democraților, există voci care, la fel, fac o mini coaliție cu republicanii prin care cer intensificarea ajutorului acordat Ucrainei, dar există și voci democrate care spun „de ce să ajutăm bătrânii Ucrainei, când noi avem bătrânii noștri în SUA”.

SUA sunt foarte departe de Ucraina. Pentru cetățeanul american, războiul nu are aceleași efecte din punct de vedere emoțional sau economic precum le are pentru cetățeanul european. Acest nivel al emoției războiului trebuie ținut sus, inclusiv în SUA, nu doar în statele din proximitatea Ucrainei.

MN: La finalul săptămânii trecute au fost discutate în paralel două teme ce țin de China – una dintre ele, legată de intenția Beijingului de a se implica activ pentru a găsi o formulă de pace, iar a doua legată de avertismentul dat de șeful diplomației americane, Antony Blinken, referitor la posibile ajutoare militare acordate Federației Ruse. Cum ați cataloga atitudinea Chinei față de război, pe parcursul invaziei? 

Ioana Constantin-Bercean: Pragmatic și cinic vorbind, China este probabil cel mai mare beneficiar al acestui război. Atât președintele, cât și liderii de la Beijing, stau în expectativă pe margine, deși ei și-au declarat în diverse rânduri alianțele și apropierea față de Federația Rusă, dar, până acum, China nu a furnizat Rusiei arme militare, deși există alte feluri de cooperare, de exemplu economică.

În timp ce președintele Biden era la Kiev, a fost anunțată o vizită la nivel foarte înalt a unui oficial chinez la Moscova. Lucrurile acestea trebuie puse în același tablou, în condițiile în care, pe fondul incidentului cu obiectele zburătoare neidentificate, Antony Blinken și-a anulat vizita la Beijing.

Declarația lui Blinken este pur politică, pentru că trebuie transmis un mesaj, în condițiile în care China, care până acum 5-6 ani nu deranja pe nimeni în diplomație, a devenit asertivă la nivel retoric, la nivel de discurs politic și diplomatic. Și din partea SUA trebuie să existe un răspuns proporțional, pentru că, de fapt, competiția secolului este între China și SUA, aceasta este competiția care va marca Secolul XXI.

Atât timp cât SUA și-au asumat public acest război, acest ajutor de război, este foarte complicat să lupte pe mai multe fronturi, pentru că există și probleme interne care trebuie administrate, există și alte dosare internaționale care sunt pe agendă, chiar în Orientul Mijlociu, atunci trebuie dat un răspuns diplomatic pe măsura celor venite din partea Chinei, ori China devine din ce în ce mai agresivă la nivel discursiv și atunci SUA consideră necesar să răspundă pe aceeași monedă.

Cred că este puțin probabil ca Beijing să trimită arme letale Rusiei sau, dacă o va face, o va face sub nivelul radarului, vor fi foarte greu de depistat, pentru că China nu își dorește implicarea în război dincolo de cooperarea economică cu Federația Rusă. Nu își dorește nici extinderea războiului, pentru că efectele ar putea afecta inclusiv interesele economice ale Chinei.

Pe termen lung, pentru China deteriorarea situației din Rusia sau scăderea capabilităților militare și economice ale Rusiei, pe de altă parte, este în favoarea Chinei. Nu văd la Beijing o strategie pe termen lung prin care să susțină militar Federația Rusă.

MN: Se conturează 2 tabere – Ucraina și Occidentul și Federația Rusia și statele totalitare, precum China sau Iran. Există riscul ca acest conflict să degenereze într-un conflict fizic la scară largă? 

Ioana Constantin-Bercean: La nivel de discurs, o confruntare între lumea liberă și statele autoritare există încă din 1914, dar pericolul ca acest conflict fizic să se extindă dincolo de granițele Ucrainei, deocamdată, așa cum pare și din ceea ce se înțelege printre rânduri din discursurile liderilor occidentali – riscul este foarte redus.

Dacă urmărim toate discursurile, inclusiv acțiunile de ajutorare ale Ucrainei, se dorește menținerea războiului acolo unde este el, de acolo și declarațiile președintelui Biden, de acum aproape un an, când a transmis un mesaj direct pentru Vladimir Putin – că vom apăra fiecare centimetru dacă un stat NATO va fi atacat.

Este foarte clar și evident că nu se dorește extinderea acestui conflict dincolo de granițele Ucrainei și, în aceeași măsură, nici Vladimir Putin nu își dorește să atace un stat membru NATO, pentru că un atac asupra unui stat din lumea occidentală ar grăbi prăbușirea Federației Ruse.

Avem în discuție Republica Moldova, victima unor atacuri hibride și propagandă, dar și R.Moldova a făcut pași semnificativi înspre asigurarea propriei securități, făcând apel inclusiv la o formă de cooperare cu NATO, pentru că din punct de vedere militar, R.Moldova nu are capabilitățile militare pe care le-a avut Ucraina, nici teritoriale, nici resursa umană, să facă față unui presupus atac militar al Federației Ruse. Republica Moldova este supusă doar unui tir propagandistic, nu au fost sesizate intenții de atac fizice.

Trebuie să privim așa cum arată lucrurile în acest moment și să ascultăm foarte atent atât declarațiile liderilor occidentali, cât și pe cele ale lui Vladimir Putin. Eu zic să ne uităm doar înspre ele, în special pe ce zice Vladimir Putin și, eventual, Serghei Lavrov (n.r. ministrul de Externe), pentru că restul oamenilor din jurul lui nu sunt de luat în serios, întrucât ei se ocupă doar cu propaganda.

MN: Observăm că acest conflict schimbă arhitectura de securitate din Europa. Care ar fi principalele schimbări care au avut loc în ultimul an din acest punct de vedere?

Ioana Constantin-Bercean: În primul rând, este de menționat Germania, care a trecut de la starea aceea post-război (n.r. Al Doilea Război Mondial), a trecut la o abordare strategică securitară de război, și-a crescut cheltuielile militare, procentul din PIB alocat Armatei, a făcut acel pas înspre îmbunătățirea și dezvoltarea liniilor tehnologice militare, a ieșit din paradigma post-Al Doilea Război Mondial în care înțelege, totuși, că lumea nu este într-o pace perpetuă.

Avem, de asemenea, discursul Franței, care nu renunță la ideea de armată europeană și apărare strategică europeană, temă pe care o consider utopie. Poate într-un viitor nu foarte îndepărtat, plecând de la acest context de astăzi, să se pună bazele unei armate europene care să colaboreze cu NATO.

Observăm o strângere a rândurilor pe flancul de Est, statele din proximitatea Federației Ruse și a Ucrainei. Cel mai important lucru este această coeziune trans-atlantică, realizată odată cu venirea președintelui Biden la Casa Albă, dar și în interiorul Europei, unde vedem că această colaborare franco-germană este din ce în ce mai strânsă. Acolo se observă o comunicare foarte bună.

Am observat emergența unei noi puteri militare regionale în Estul Europei – Polonia, care și-a asumat foarte deschis, public, acest rol de pivot militar și de sprijin foarte important al Ucrainei.

MN: Cum considerați că ar putea să se încheie războiul din Ucraina? 

Ioana Constantin-Bercean: Răspunsul la această întrebare va deveni mai clar în funcție de ce se va întâmpla în următoarele 5-6 luni sau în prima jumătate a anului. În funcție de ce-și va dori Ucraina, în funcție de cum va rezista. Va depinde foarte mult de capacitatea armatei ucrainene de a face față a ceea ce va veni dinspre Moscova, dacă vor veni acele noi valuri de atac. De obicei, toate războaiele se termină printr-un tratat de pace. Dacă acest război se va termina printr-un tratat, armistițiu sau printr-un acord sau înțelegere de încetare a focului, rămâne de văzut. Orice discuție trebuie să plece de la ce își dorește Ucraina.

Se dorește foarte mult și este vorba și de o frustrare a Occidentului care și-ar dori să ajute mai mult Ucraina, dar încercarea la un nivel foarte înalt de evitare a extinderii conflictului, ajutorul trimis Ucrainei este incremental, nu este unul într-un ritm rapid și, poate, la nivelul la care Ucraina ar avea nevoie, apare această frustrare în Occident.

Unii comentatori vorbesc despre acea înfrângere totală a Rusiei, așa cum ne-am dori toți, dar eu cred că așa ceva nu este posibil. Nu putem vorbi despre o înfrângere a Rusiei în termenii în care Germania nazistă a fost înfrântă în 1945. O înfrângere totală a Rusiei și o deconectare totală de nostalgia imperială, pe care nu o are doar Rusia, nu cred că este posibilă având în vedere că Rusia este o putere nucleară.

Rusia este putere nucleară, cea mai mare putere nucleară din punct de vedere logistic, al numărului de focoase, nu am putea spune că și tehnologic este cea mai avansată, probabil SUA sunt în față. Atunci, depinde foarte mult de deciziile care vor fi luate la Kremlin în momentul în care Rusia va fi extenuată de război. Probabil, la un moment dat, în termenii agreați de Kiev, și Moscova va trebui să vină la acea masă a negocierilor, diplomația va fi cea care va pune umărul la încheierea, cel puțin pentru moment, a războiului.

Sursă foto: Russia OSCE Mission / Twitter

Comentarii


    MainNews

    FREE
    VIEW